Florin Tănăsescu
O adaptare modernă a romanului lui Costache Negruzzi – „Sobieski și românii” – urmează să părăsescă în curând editura „Ce tare bate vântul, auliuuuuu!”.
Critica literară, pusă în temă deja, a primit-o cu brațele deschise. Mai puțin Academia Română, care are de reglat ceva conturi cu numitul Mircea Cărtărescu.
Este un best-seller autobiografic, publicat sub pseudonimul „Urgia și românii”.
Spre a nu ține în suspans gospodinele care văd drobul de sare cum se prăvale de pe soba încinsă, spicuim din ea.
„M-am născut lângă Carpați, la poale de munte. Și pentru că fiecare îngheț/ dezgheț/ ceață/soare ori ninsoare și alte fenomene din astea trebuiau să poarte un nume, m-au botezat Urgia.
La un summit pe tema «Revărsarea Apei Sâmbetei în Munții Pădurea Gri», i-am întâlnit pe Busu, Florinela Popa și Elena Mateescu. Am semnat un pact de neagresiune, așa că nu-i vina lor dacă eu sunt des pomenită de popor.
Mulți s-au întrebat cum arăt. Nu puțini m-au cerut de nevastă. Ăștia din urmă au zis că își asumă riscul de a fi loviți de mine, decât să le dea vreo fufă de la țară cu cratița-n cap. Evident, i-am refuzat. Pentru ăi de-s curioși ce meclă am, răspunsul e: de Gioconda. Plus dimensiunile «90-60-90»”.
Duc un trai modest, nu mă rup în figuri. Prefer România fiindcă aici mă simt cel mai bine. Nu în Haiti, nici Tahiti, cu atât mai puțin în Principatul Monaco. Nu mă dau în vânt după shopping, mi-ajung mămăliga autohtonă, slana, pălinca și salata boeuf. Dar să n-aud de piftie!”.
Am vrut să-mi fac flotant și-n Franața, și-n Bulgaria, și-n Finlanda, și-n R.Moldova. Am fost declarată «Urgia non-grata”, deci nu scăpați de mine. Și nici eu de voi”.
Am 365 de conturi pe Facebook, alte 366 pe Insta. Urmăritori, ca la balamuc. Laicuri, tot așa.
Coommenturi? Nu le pot număra”.
Cartea se poate comanda și online. Primii 100 de români care accesează site-ul „Urgia și românii” vor primi și un CD cu melodia lu’ Gabi Dorobanțu, adaptată vremurilor, timpurilor, văicărelilor gen „Cade roua, maică”.
Singleul se numește, „Privește-mă și vezi cât mi-e de frică! De-o ploicică”.
