Un nou studiu condus realizat în Statele Unite a descoperit de ce bărbații și femeile pot experimenta stresul în mod diferit, oferind perspective esențiale asupra modului în care mecanismele moleculare ale creierului se adaptează la provocările acute, scrie medicalXpress, potrivit Hotnews. Creierul produce un neurosteroid numit allopregnanolonă (AP) ca răspuns la stresul acut – o reacție scurtă, dar intensă, la o provocare sau o amenințare bruscă. Nivelurile ridicate de AP sunt o parte esențială a răspunsului inițial al organismului la stres, ajutând indivizii să se adapteze rapid și să-și regleze reacțiile. De exemplu, în fața unor evenimente stresante, cum ar fi un pericol iminent, nivelurile crescute de AP îmbunătățesc concentrarea și energia, permițând indivizilor să își ajusteze răspunsul și să reacționeze eficient.
„În general, bărbații au o tendință mai mare de a manifesta reacții agresive vizibile la stresul acut, în timp ce femeile au o tendință mult mai mare de a-și interioriza răspunsurile. Această distincție este considerată un factor care contribuie la prevalența mai mare a anxietății și depresiei în rândul femeilor”, afirmă dr. Marco Bortolato, profesor la Colegiul de Farmacie al Universității din Florida și autor principal al studiului, publicat recent în revista Science Advances.
Producția de AP depinde de o enzimă numită 5α-reductază (5αR), care există în două forme principale: 5αR1 și 5αR2. Cercetătorii de la Colegiul de Farmacie al Universității din Florida au folosit studii pe animale pentru a înțelege modul în care aceste enzime funcționează, evidențiind diferențele biologice dintre sexul masculin și cel feminin în răspunsul la stres. Studiul a arătat că stresul acut determină creșterea nivelului de 5αR2, dar nu și a 5αR1, în regiunea frontală a creierului șobolanilor masculi. În schimb, șobolanii femele nu au prezentat această variație, ceea ce subliniază o diferență semnificativă între sexe în gestionarea stresului la nivel molecular. Cercetătorii au descoperit că 5αR2 este esențială pentru producerea AP în timpul stresului, în timp ce 5αR1 ajută la menținerea nivelurilor de bază ale acestui neurosteroid critic. Când cercetătorii au redus nivelurile de 5αR2 la șobolanii masculi, aceștia au devenit mai puțin implicați și au reacționat mai lent atât la stresul acut, cât și la stimulii de recompensă. Totuși, administrarea de AP a restabilit această capacitate, subliniind importanța enzimei. Analizele au arătat că, în timpul stresului, 5αR2 stimulează producția de proteine în neuronii și celulele de suport ale creierului, ajutându-l să se adapteze mai eficient. „Cercetarea noastră se află la intersecția dintre răspunsul la stres și diferențele dintre sexe, ceea ce are implicații majore pentru medicina personalizată”, afirmă Bortolato. „De exemplu, înțelegerea motivului pentru care femeile sunt mai susceptibile la depresie decât bărbații ne permite să dezvoltăm tratamente mai bine direcționate. În cele din urmă, aceste descoperiri ar putea ghida dezvoltarea unor medicamente care să moduleze specific răspunsul la stres”, mai spune cercetătorul.
Bortolato este optimist cu privire la posibilitatea de a transforma aceste descoperiri în noi medicamente și afirmă că ele ar putea deschide calea pentru o nouă clasă de compuși pe bază de steroizi. Acești compuși ar putea juca un rol crucial în tratarea formelor de depresie rezistente la terapiile actuale, potrivit cercetătorilor care au luat parte la studiu.
