Luiza Rădulescu Pintilie
Aidoma florilor ce nu se întrec în tainele înfloririlor ce le-au fost dăruite în ziua a treia a creației dumnezeiești și nici nu cer răsplată pentru frumusețea, miresmele și culorile lor, ci înfloresc pur și simplu, dăruindu-se oricui vrea să le vadă, patru cunoscute și apreciate artiste plastice ploieștene – Manuela Ceapă, Marilena Ghiorghiță, Maria Urian și Mariana Voicu – au izbutit să găsească în creațiile lor, ajunse în punctul maturității expresive, nu atât ceea ce ar putea-o face pe fiecare în parte să strălucească la fel cum a strălucit de multe alte ori, ci ceea ce le poate așeza împreună într-o lumină cu totul și cu totul specială: lumina din ochii și din inima aceluia care privește.
Eu am privit la puțin timp după ce tablourile tocmai fuseseră așezate pe simeze și urma, peste mai puțin de trei ore, să aibă loc vernisajul. M-am reîntâlnit, cu bucurie, cu patru artiste pe care le cunosc și le apreciez, despre care am mai scris nu o dată, dar am și descoperit, în lucrările expuse, drumuri noi pe care au ales să meargă prin anotimpurile lor existențiale și artistice. Întregindu-și și mai mult personalitățile creatoare, reconfirmându-și CV-urile și adăugând studiilor și învățăturii primite de la profesorii care le-au îndrumat și școlile prin care au trecut, expozițiilor în care au fost prezente de-a lungul timpului, taberelor și stagiilor de creație, prețuirea acelora care le apreciază lucrările, care le cumpără tablourile sau visează să o poată face într-o zi.
M-am reîntâlnit cu flori din toate anotimpurile pe care le știu și le iubesc necondiționat, dar și cu cele dintr-un anotimp nepământean, înscris cu siguranță doar în calendarul genetic al artiștilor și a cărui decodificare suntem privilegiați- ca și prin expoziția ”Înfloriri” tocmai vernisată – să o aflăm și noi, ceilalți. Nu întâmplător, create – se crede – chiar înaintea soarelui, florile au fost mereu o sursă de inspirație în lumea artei. Și tot neîntâmplător un artist precum Claude Monet a mărturisit: „Trebuie să am flori, mereu și mereu. Urmăresc natura fără a o înțelege, probabil le sunt dator florilor pentru că am devenit un pictor.”
Iar de la prima până la ultima lucrare m-am lăsat cuprinsă de frumusețea în atât de felurite chipuri ale florilor, prinsă în rame mai mici ori mai mari, de gingășia petalelor, de știute ori doar închipuite parfumuri, de forța culorilor păstoase și delicatețea culorilor de apă, stinse în fine laviuri, de auriri desprinse din foițe nobile, toate înfrumusețând până și spațiul Galeriei de Artă și rupându-l de cenușiul amiezii geroase de februarie. Nu știu la ce floare dintre cele foarte cunoscute ar fi trebuit să mă gândesc ca să am vreo temere că nu aș putea-o regăsi măcar într-unul dintre tablouri! Altfel, de la ghiocei, brândușe și narcise la iriși, anemone și trandafiri, de la flori de câmp și nemțișori la orhidee și imortele, de la crini și zorele la margarete și crizanteme, de la ferestre cu pervazul înflorit la porticuri și bolți cu splendide arcuiri florale, toate florile pictate cu atâta măiestrie sunt o dovadă fără tăgadă că lumea în care trăim ar fi cu mult mai săracă fără culorile și miresmele lor, iar sufletele omenești ceva mai triste și mai împietrite decât și așa ne sunt. Și nu am putut să nu observ că poveștile pe care le țese atât de unic din fire și noduri artista Mariana Voicu în tapiseriile pentru care este în mod special recunoscută și onorată în multe locuri din lume, de data aceasta au căpătat fragilitatea picturală a petalelor de trandafiri și anemone, somptuozitatea irișilor, cu nume provenit din cel al zeiței ce stăpânea curcubeul, ori conturul diafan al zorelelor ce întâmpină diminețile, alăturându-și astfel semnătura de pictoriță și întregind frumoasa și valoroasa semnătură picturală comună sub care este deschisă expoziția la care ne referim.
De altfel, motivele florale sunt reprezentative și în arta decorativă, fie și dacă ne gândim doar la celebrele tapiserii millefleur (din franceza „mille-fleurs” sau „mii de flori”).
„Am adunat florile câmpului într-o oală de lut și le-am pus apă atât cât să nu moară iute. După ce au murit, le-am înviat pe pânză și au devenit nemuritoare”. Astfel a spus Ștefan Luchian, numit pictorul florilor. Și ceva din puterea de a le desprinde din efemeritate și a dărui însăși bucuria de a le avea zi după zi, anotimp după anotimp, an după an îndrăznesc să cred că va dovedi oricine se va gândi să dăruiască, sub semnul atât de apropiatelor sărbători de primăvară, sau să-și dăruiască, pentru propria fericire, oricare dintre tablourile reunite în… grădina artistică la care se referă aceste mult prea modeste rânduri. Și-am să le închei dezvăluind și un mic secret: prețurile ostentative ale unor aranjamente florale, ale unor pretinse parfumuri de firmă sau ale unor bijuterii contrafăcute care se dăruiesc cel mai adesea de ”Mărțișor” și ”Ziua Femeii” sunt nu în puține cazuri deasupra celor cu care, prin tablourile cu flori nemuritoare, puteți face un dar cu adevărat de valoare și cu valoare în creștere.
Până pe 5 martie expoziția înfloririlor vă așteaptă.
