Sfântul Efrem Sirul, supranumit “Harpa Duhului”, s-a născut în jurul anului 306, în Nisibis, în Siria. În ciuda persecuțiilor lui Dioclețian și în ciuda faptului că în Nisibis își aveau sălaș o mulțime de religii păgâne, Sfântul Efrem a crescut într-o atmosferă creștina autentică. Din imnele sale putem trage concluzia că ambii săi părinți erau creștini. Mai mult, Sfântul Efrem a crescut sub îndrumarea Sfântului Iacob, primul episcop din Nisibis, ales în 308. Efrem este botezat de tânăr și apoi hirotonit diacon. Înzestrat cu darul lacrimilor și cu un enorm talent poetic pe care îl pune în slujba lui Dumnezeu, Sfântul Efrem își începe astfel lucrarea sa de conducere a oamenilor spre Hristos. Sfântul Efrem Sirul a făcut foarte multe comentarii la Sfânta Scriptură. În original se păstrează câteva comentarii la primele două cărți biblice: Facerea și Ieșirea. Mai multe comentarii din Vechiul și Noul Testament se păstreaza în traduceri diferite, cele mai multe în armeană.
De la Sfântul Efrem ne-au rămas peste 400 de imne. De asemenea, de la el avem și predici, dar și cîteva scrieri teologice. Dar, cu siguranță, cea mai cunoscută compozitie a sfântului este rugăciunea care îi poartă numele și care a intrat și în slujbele bisericești din perioada Postului Mare.
