Sfântul Eftimie cel Mare a trăit în secolul al IV- lea, pe vremea împăratului Grațian. S-a născut în Melitina (Armenia), din pântece sterp și neroditor. Numele său înseamnă în limba greacă «voie bună”. La vârsta de 29 de ani ajunge la Iersualim și se nevoiește într-o peșteră. Aici a săvârșit nenumărate minuni: a hrănit 400 de călători, în timp ce nu avea pâine nici pentru zece persoane; a deschis porțile cerului, tămăduind pământul de nerodire și a făcut posibil, cu rugăciunea lui, ca multe femei sterpe să aibă copii.Sfântul Eftimie a fost și un mare apărător al dogmelor bisericești.
A trecut la cele veșnice la vârsta de 97 de ani.
