Florin Tănăsescu
Doar ți s-a spus, cu subiect și predicat: „Eminescu n-a existat”. Deci, ce rost își au vorbele-astea: „Nu credeam să-nvăț a muri vreodată”?.
Iar nouă? Păi ni s-a explicat că „a existat numai o țară frumoasă”.
Deci, totul la trecut, Poete! Pentru tine, prezentul nu există. Cât despre al nostru, „era pe când nu s-a văzut, azi îl vedem dar nu e”.
Apropo, se presupune că ai zis despre țară: „La trecutu-ți mare, mare viitor!”.
Care, Maestre? Că pân’ „la steaua care a răsărit i-o cale atât de lungă”. Iar noi îi ziceam cândva „luminița de la capătul tunelului”.
A mai zis cineva – Shakespeare sau Dumneavoastră -, de parcă ar avea importanță amănuntul ăsta: „Vreme trece, vreme vine”.
Aici aveți dreptate: „Trecut-au anii ca nori lungi pe șesuri”. Chiar puteți dovedi cu probe: un nefericit – Tudor Vianu – repetă ca o moară stricată: „Aștept să treacă nedreptatea”.
Și tot așteaptă!
Iar dacă nu știai, află că stă cu chirie-ntr-o gară unde nu-i nici urmă de cale ferată.
„În țara lui lerui ler/ Nu-i nici cânt, nici drum de fier/Numai lamură de gând”. Creangă a zis-o?, că doar ai fost prieten cu el.
Dacă da, atunci probabil, să fii scris chiar dumneavoastră: „Ce te legeni, codrule,/Fără ploaie, fără vânt,/Cu crengile la pământ?”.
Că „lamura” e ramura. Sau creanga pe care ne-o tăiem singuri. De-așa vremi ne-nvrednicirăm…
Deci, să ne-mparți, azi, „în două cete, în smintiți și în mișei”, e cam greu. Nu mai știi care-s unii, care-s alții.
A, firește, se vor găsi avocați din oficiu care să-ți ia apărarea. Să pledeze: Vai, azi e ziua lui Eminescu!”. Asta pentru „lacrimile pietrelor înduioșate”. Și ale statuilor tale, care nu râd și nu plâng niciodată.
Iar pe măsură ce „vreme trece, vreme vine”, nouă nu ne mai e dor nici de noi. De-așa vremi ne-nvrednicirăm”…
„Eminescu n-a existat”. Dar unii sunt convinși că a fost creat de Inteligența Artificială.
Că prea-i nepământean versul ăsta: „în cuibar rotind de ape, peste care luna zace”.
Pe „acest tânăr cu ochii mari,/Cât istoria noastră”, niciodată, probabil, nu l-am meritat.
