Victor M. Ionescu
Ionuț Preda, tânărul vărbilăvean care își satisfăcea stagiul militar la Regimentul 64 Parașutiști de la Boteni, a fost împușcat mortal, în 24 decembrie 1989, la numai 21 de ani, în timp ce-și făcea datoria față de neam și țară, pe care, nu cu multă vreme în urmă, tocmai jurase să le apere cu prețul vieții. De atunci, în fiecare an, fără nicio excepție, el este pomenit chiar la biserica în care a primit Taina Sfântului Botez.
Așa a fost și vineri, 20 decembrie 2024, când rudele, prietenii și reprezentanții oficialităților locale s-au adunat în lăcașul de rugăciune, pentru a cinsti memoria eroului din Vărbilău. Iar părintele paroh Gabriel Pitulice – cel care, în ultimii 15 ani, a oficiat, pentru Ionuț Preda, Slujba Parastasului pentru Eroi (care conține rugăciuni și cântări din liturghia ortodoxă pentru pomenirea eroilor căzuți în luptă și include ectenii, tropar, condac și irmoase pentru odihna sufletelor acestora) – a avut o prestație excepțională, în care emoția omului s-a împletit în mod fericit cu duhovnicia slujitorului Altarului.
Așa cum spunea Sfinția Sa la finalul slujbei, „…jertfa acestui tânăr nu a fost în zadar, pentru că ea ne oferă și nouă, peste ani, speranța că țara se poate baza mereu pe oameni de calitate, pe oameni viteji și patrioți, dar, în același timp, ne dă și puterea să credem că – prin rugăciunea preoților, împreună cu cea a familiilor celor care s-au jertfit pe câmpurile de luptă – acest popor va avea parte de un viitor pe măsura credinței și aspirațiilor sale…”.
În același context a fost și cuvântul viceprimarului comunei, Ilie Vasile, care a spus, printre altele, că: „…nu există durere mai mare pentru un părinte decât să-și piardă copilul, acest lucru este împotriva firii, dar, iată, suntem aici împreună cu mama, rudele și prietenii unui erou, pentru a trăi împreună, deopotrivă, atât tristețea pierderii unui fiu al comunei, cât și bucuria că el va trăi mereu în sufletele noastre”. A urmat apoi un alt moment de suflet, atunci când cei prezenți s-au recules la mormântul lui Ionuț Preda, unde, după intonarea Imnului de Stat, preotul Gabriel a rostit rugăciunea Trisaghionului.
La final, după ce am părăsit curtea bisericii, ne-a reverberat multă vreme în auz ecoul melancolic al cântării părintelui paroh: „Veșnica lor pomenire, sus la cer, în nemurire, Unde somnu-i dulce lin, odihnească-n veci, amin”!
