Oamenii de ştiinţă de la Universitatea Stanford din Statele Unite au descoperit că îmbătrânirea are un caracter mult mai aleatoriu decât se credea anterior, făcându-şi apariţia în zone diverse ale corpului şi în momente diferite, posibil cu mult înainte de a ne gândi măcar la ea, a transmis Agenţia Xinhua, care citează The Washington Post, potrivit Agerpres.
Îmbătrânirea „este, totodată, ceva personal, ceva ce are loc la un nivel molecular unic în interiorul fiecăruia dintre noi, iar procesul se poate afla parţial sub controlul nostru”, se arată în textul referitor la această cercetare.
„Odată ce cunoaştem modul în care ne îmbătrânesc organele am putea fi capabili să frânăm sau să accelerăm acest proces, în funcţie de modul în care trăim”, se precizează în text.
Cu ajutorul biologiei moleculare avansate, a geneticii şi a „big data” (volume mari de date) utilizate pentru a analiza probe de sânge prelevate de la subiecţi umani, cercetătorii pot spune care dintre oameni sunt „bătrâni la inimă” sau „bătrâni la creier”, ceea ce înseamnă că inimile lor, respectiv creierele par mult mai bătrâne comparativ cu restul corpului, sau dacă, din contră, sunt „tineri la creier”, cu un creier relativ mai tânăr decât restul organelor.
În acelaşi mod se poate constata că unele persoane au muşchi îmbătrâniţi sau au ficatul tânăr. Aproape orice organ poate fi primul care prezintă semne de îmbătrânire extremă.
„Consecinţele pentru sănătatea noastră sunt considerabile. În unul dintre cele mai ample studii realizate pe oameni până acum pe tema îmbătrânirii organelor, oamenii de ştiinţă de la Stanford au descoperit că cei bătrâni la inimă sunt mult mai predispuşi să dezvolte insuficienţă cardiacă decât alţii, în timp ce aceia care sunt tineri la creier prezintă un risc cu aproximativ 80% mai mic de a dezvolta demenţă la vârsta înaintată comparativ cu persoanele care au creiere (în stadiu) mediu sau sunt îmbătrânite”, se menţionează în text.
Rezultatele evidenţiază „cât de complicată este îmbătrânirea”, a declarat Hamilton Se-Hwee Oh, cercetătorul care a condus studiul în timp ce se afla la Universitatea Stanford.
Aceste rezultate reprezintă, de asemenea, unele dintre primele şi posibil cele mai practice concluzii din cadrul ştiinţei care studiază îmbătrânirea umană.
