Acest fericit s-a născut la douăzeci și patru de ani ai tiraniei lui Leon Isaurul, luptătorul împotriva icoanelor, în provincia Bitinienilor, din tată care se numea Miritrichie, iar mama Anastasia. Ajungând la măsura vârstei, adică la patruzeci și trei de ani, și mergând cu împăratul la oaste împotriva bulgarilor, a făcut vitejie mare și a tăiat pe mulți din bulgari, păzind pe cei de un neam cu dânsul, ce stau înaintea împăratului. Deci lăsând cinstea și mărirea pe care împăratul voia să i le dea, s-a dus la muntele Olimpului. Auzind un glas dumnezeiesc, a mers și mai la înălțimea muntelui, și acolo a găsit doi monahi ce se pustniciseră patruzeci de ani, pe care nu-i văzuse nimeni niciodată. Erau îmbrăcați cu rase de păr și se hrăneau cu buruieni sălbatice, și a auzit de la ei de toate cele ce avea el în cuget. Luând de la dânșii binecuvântare și ducându-se de acolo, a ajuns la muntele Trihalicului, după aceea la Mânăstirea Avgarilor, apoi la munții Cunduriei. Și învățând treizeci de psalmi, îi cânta împreună cu acest tropar: „Nădejdea mea este Dumnezeu, scăparea mea este Hristos, acoperământul meu e Duhul Sfânt”. Acest fericit umblând prin multe locuri și făcând multe minuni, și cele viitoare arătând, s-a dus la Mânăstirea lui Antidie, unde a răposat întru Domnul la adânci bătrâneți, căci era de nouăzeci și patru de ani.
