Sfinții Zenovie și Zenovia au viețuit în timpul împăratului Dioclețian (284-305). S-au născut în cetatea Egeea din Cilicia.
Au moștenit de la părinți nu doar o avere uriașă, ci și credința în Hristos. Râvnind după dragostea Domnului și-au împărțit toată averea săracilor. Datorită vieții virtuoase, Zenovie a fost ales episcop al cetății Egeea. Dumnezeu i-a dăruit lui Zenovie, pentru lepădarea grijii lumești, puterea de a vindeca toată boala și neputința din popor. În timpul persecuției împotriva creștinilor, Zenovie a fost arestat și dus înaintea Prefectului Lysias, care i-a spus: «Ai de ales una din două: ori viața, ori moartea; însă viața o vei avea dacă vei aduce jertfa zeilor noștri». La acestea, Sfântul Zenovie a zis: «Viața fără Hristos moarte este, câtă vreme moartea pentru El înseamnă viață, nicidecum moarte».
În timp ce era supus chinurilor, a venit în fața judecătorului Zenovia, sora sa. Aceasta a spus că dorește să bea și ea paharul pe care îl bea fratele ei, ca să dobândească și ea cununa vieții. Au fost aruncați împreună în foc și în păcură clocotită, iar în cele din urmă au fost decapitați cu sabia.
