Luiza Rădulescu Pintilie
În orice spațiu și-ar afla locul, tablourile ce poartă semnătura de har, de sensibilitate și de lumină a pictoriței Florica Ionescu dau locului acela frumusețe, profunzime și o vibrație aparte. Chiar și când locul acesta este însuși muzeul câmpinean tutelat de marele artist Nicolae Grigorescu – primul dintre fondatorii picturii române moderne și unul dintre cei mai apreciați pictori români, în fapt casa în care acesta și-a trăit cei de pe urmă ani ai vieții și în care se găsește ultimul său atelier. Adunate sub un nume ce reflectă expresivitatea, seninătatea, dimensiunea serafică a picturii sale – Adiere, lucrări semnate de cunoscuta pictoriță sunt reunite într-o nouă expoziție personală, vernisată în acest sfârșit de octombrie într-un spațiu care le înnobilează , dar și care, la rândul său, se lasă înnobilat.
În câteva referințe critice, pot fi găsite ușor câteva explicații: “Conduita stilistică predilectă a Floricăi Ionescu este una afină cu marea tradiţie post cezannistă, aşa cum s-a configurat ea în inepuizabila şi prolifica Şcoală impresionistă”- Corneliu Antim; “Caracterizată de o seninătate încărcată de forţă expresivă, Florica Ionescu dovedeşte în toate picturile sale o coerenţă a discursului, foarte bine plasat în arta românească contemporană”- Roxana Păsculescu; “Lucrând aproape întotdeauna în faţa motivului pictural, în şedinţe de plain air, Florica Ionescu se comportă asemenea impresioniştilor de altădată şi urmăreşte raporturile subtile dintre lumină şi umbră, modul cum tonurile se exaltă şi cum trecerile de la un registru la altul se fac cu respectarea ideii de armonie cromatică a ansamblului. Pictoriţa are capacitatea, îndelung exersată, de a privi natura în ochi, de a se grăbi încet spre a nu pierde efectele, şi izbuteşte să facă din peisaj o stare de graţie. Aripa divinităţii fâlfâie discret asupra fiecărei imagini şi animă penelul astfel încât sugestia tandreţii să devină o veritabilă dominantă”- Valentin Ciucă. Iar dacă am prezenta fie și câteva date reprezentative din CV-ul său de artist consacrat și apreciat, cu studii de artă plastică, dar și de teologie ortodoxă, sunt aproape convinsă că nu s-ar mai cuveni să adăugăm decât invitația de a trece pragul unei asemenea expoziții pentru a lăsa privirea și inima să vadă și să simtă… adierea. Însă, ca de fiecare dată, spațiul tipografic este limitat. De altfel, pentru cunoscătorii și iubitorii culorilor, serenității , poeziei și rugăciunii pe care le așează în ramele tablourilor sale, artista Florica Ionescu nici nu mai are nevoie de vreo prezentare. Celor care acum vor alege să o descopere le va vorbi, cu siguranță, cel mai convingător, fiecare dintre lucrările expuse. Flori și oameni, naturi statice și locuri sfinte.
Duioșie și măreție. Bucurie și rugăciune. Lumină și smerenie. Adiere peste o lume zbuciumată!
