Sfântul Iacob este numit fratele Domnului (Gal. 1, 9), pentru că a fost fiul Dreptului Iosif, logodnicul Fecioarei Maria. Însă este potrivit să-l numim văr al lui Hristos și nu frate, pentru că Mântuitorul S-a născut pe cale supranaturală, deci nu a fost rodul legăturii dintre Iosif și Fecioara Maria. Dacă îl întâlnim și sub numele de «fratele Domnului», trebuie să știm că, la evrei, gradele de rudenie erau cuprinse într-un singur cuvânt: frate.
Mama lui Iacob, Salomeea, era ruda Maicii Domnului, iar Iosif ajunge să fie logodnicul Mariei la bătrânețe, după moartea soției sale Salomeea.
Potrivit Tradiției, el a călătorit în Egipt împreună cu tatăl său Iosif, cu Fecioara Maria și Pruncul, în vremea în care Irod căuta să-L omoare pe Hristos. A fost primul episcop al Iersualimului. A alcătuit prima slujba a Sfintei Liturghii, varianta care a fost prelucrată de Sfinții Vasile cel Mare și Sfântul Ioan Gură de Aur.
Liturghia Sfântului Iacob se săvârșește și în zilele noastre în Biserica Ortodoxa Greacă, pe 23 octombrie, în ziua sa de prăznuire.
