Aceștia au trăit la Roma pe vremea împărăției lui Maximian (către anul 296). Serghie era primicer din școala centiliilor, iar Vah era secundicer din aceeași școală. Deci, învățându-se și urmând din început credinței creștinilor și dumnezeieștilor Scripturi și fiind pârâți la împăratul, îi siliră să facă împreună cu dânsul jertfa de idoli. Ei neprimind nicidecum aceasta, i-au descins de brâie și le-au luat portul cel de podoabă, ce purtau împrejurul grumajilor, și i-au îmbrăcat cu port femeiesc și i-au dus în mijlocul târgului, ca să-i ocărască, încărcați de lanțuri. Apoi au fost trimiși la guvernatorul Antioh – un dregător cu deosebire de crud – în cetatea Barbalison pe Eufrat. Aci apropiindu-se, din arătare îngerească s-au umplut de îndrăzneală și de putere dumnezeiască, și întâi Vah fiind bătut cu vine de bou crude multă vreme și-a dat duhul în aceste chinuri. Iar lui Serghie făcându-i-se strânsori în multe chipuri, și băgându-i în picioare încălțăminte de fier și silindu-l să alerge departe, după aceea băgându-l în temniță, și iarăși pironindu-se cu aceleași răni de încălțăminte, i s-a tăiat capul.
