Luiza Rădulescu Pintilie
Dacă mi s-ar cere să exprim doar într-o singură frază toate simțămintele care mă încearcă abia întoarsă fiind din fața lucrărilor reunite de cunoscutul artist Marcel Bejgu în noua sa expoziție personală deschisă, în aceste zile, la Galeria de Artă Ploiești, nu aș risca nicio clipă să o scriu în cuvintele mele, ci le-aș alege pe cele- cu mult, mult mai înțelepte- ale pictorului Marc Chagall, renumit pentru stilul său considerat deosebit de original și de poetic și care a spus că “ Arta trebuie să fie o expresie a iubirii, altfel nu este nimic.” Fiindcă, recunoscând din nou, cu sinceritate, că rezist cu greu tentației de a îmi așeza gândurile în cât mai multe cuvinte din dorința de a spune totul, cu aceeași sinceritate împărtășesc încredințarea că fraza pe care am ales-o se potrivește perfect artei pictorului Marcel Bejgu, o artă care chiar îmi pare a fi o expresie clară a iubirii. A iubirii, întâi de toate, a artistului față de harul cu care a fost înzestrat și a meșteșugului cu care îl face să devină pe pânză copaci seculari, meri ninși de floarile dalbe ale primăverilor, trunchiuri albe de mesteceni, coame blajine de dealuri ocrotind case pierdute pe ulițe și căpițe ce păstrează mirosul fânului proaspăt cosit, cărări ce duc spre o biserică ori un colț de crâng, o barcă odihnindu-se la mal sau flori de sânziene, trandafiri albi, lalele roșii, parfumate tufănele, fire de mărgăritar și crăițe din grădină. Ceruri mereu senine, oglinzi de ape pe care plutesc nuferi și pământul acoperit de iarbă verde, frunze ruginii sau de blânde ninsori. Culori “dulci”, care i-au devenit marcă proprie și a căror blândețe are puterea să șteargă din stridențele și agresivitățile de care e plină lumea în care suntem trăitori. Din superficialitatea ei. Din răul , din urâtul care îi umbresc din frumusețe. Toate acestea sunt prinse în ramele celor 42 de tablouri expuse- toate lucrări noi, care au început să prindă viață în atelierul pictorului Marcel Bejgu imediat ce, anul trecut, tot în preajma zilei sale de naștere, păstrând o frumoasă tradiție personală și de artist, a dăruit publicului precedenta expoziție personală. Și tot despre toate acestea a vorbit, la vernisajul expoziției de acum, criticul de artă Ana Amelia Dincă, subliniind , cu priceperea celei care stăpânește bine noțiunile și conceptele de specialitate, talentul artistului Marcel Bejgu de a continua remarcabilul și istoricul stil impresionist- de la nașterea căruia, în această primăvară s-au împlinit 150 de ani- adăugându-i însă tușe personale de lumină, de compoziție și de culoare. Iar fără a se dezminți de modestia, de eleganța, delicatețea și noblețea gesturilor sale de respect și considerație față de iubitorii artei sale, pictorul Marcel Bejgu a adăugat în fața celor prezenți la vernisaj-deloc puțini- doar mărturisirea că această nouă expoziție nu este pentru sine decât o altă dorință împlinită de a bucura privitorii, fără a uita să adauge mulțumiri soției sale pentru susținerea și alăturarea într-o strădanie pe care eu sunt convinsă că numai cei care i-au dat virtuțile desăvârșirii știu să o facă să pară, în frumusețea, în simplitatea, în lumina ei, atât de ușoară. Exact cum reușește și de această dată pictorul Marcel Bejgu și nu am nicio îndoială că secretul vine din sinonimia iubirii pe care a imprimat-o definitiv artei sale. O iubire și o artă a căror cheie comună trebuie căutată în nevăzutul harului cu care a venit pe lume și în văzutul cu care l-a modelat în anii pregătirii sale la Institutul Pedagogic de Arte Plastice din cadrul Universității Iași și al Universității de Arte Plastice „Nicolae Grigorescu” București, l-a șlefuit și i-a dat strălucire în tot parcursul său de la debutul din 1971 în expoziții studențești la artistul deplin de astăzi, care aproape a pierdut șirul expozițiilor personale și de grup, al taberelor de creație și documentare din țară și din străinătate, al prezențelor în colecții de stat și particulare din toate colțurile lumii, al multor generații de tineri artiști cărora le-a fost profesor, mentor, model și inspirație.
O iubire, o artă și o bucurie care … cheamă, dovadă că la ora la care și eu am trecut pragul Galeriei de Artă același lucru l-au făcut, doar în câteva minute, alți cinci-șase vizitatori , pe care i-am auzit apoi exprimându-și încântarea direct pictorului Marcel Bejgu, prezent în fiecare zi în expoziția care rămâne deschisă până pe 9 octombrie.
Iar dacă și la încheierea acestor rânduri m-aș întoarce tot la o singură frază, de data aceasta aș spune doar atât : mai mult decât un artist, mai mult decât o expoziție – pictorul Marcel Bejgu și arta sa de a dărui, cu har și smerenie, bucurie.
