Nicoleta Dumitrescu
La Muzeul Județean de Istorie și Arheologie Prahova a fost vernisată, astăzi, 20 septembrie, o expoziție tematică inedită, al cărei titlu s-a considerat că se încadrează perfect temei din acest an a ”Zilei Europene a Patrimoniului” – ”Rute, contacte și conexiuni” – zi care este marcată, și în România, pe data de 21 septembrie. Este vorba despre expoziția temporară ”De la istoria familiei la istoria națională”, care aduce în atenția publicului piese și fotografii din colecția particulară a prahoveanului Constantin Ilie, nepotul sergentului Alexandru Ilie, unul dintre jandarmii plecați la luptă în primul război mondial. Evenimentul s-a dovedit a fi de interes și pentru tânăra generație, mai exact pentru elevi din clasele a X-a și a XI-a de la Liceul Tehnologic ”Lazăr Edeleanu ” și Colegiul Național ”Spiru Haret, ambele din Ploiești, având în vedere că la expoziție, deschisă în prezența celui datorită căruia a fost posibilă amenajarea ei, Constantin Ilie – în foto, în dreptul panoului de mari dimensiuni pe care se vede, în două fotografii, chipul bunicului său, îmbrăcat în jandarm, purtând pe cap chipiul expus acum în expoziție, alături de o sabie de paradă, de ofițer, din secolul XX, model din anul 1893 – au participat și câțiva reprezentanți de la Inspectoratul Județean de Jandarmi Prahova. Astfel, așa cum au precizat și cei doi reprezentanți ai muzeului care au găzduit evenimentul, Amalia Nicoară și Claudiu Robe, elevii prezenți la această expoziție au putut afla despre istoria armei jandarmeriei, despre evoluția și rolul acesteia, despre misiunile pe care le-au avut jandarmii de-a lungul istoriei, inclusiv despre faptul că la conducerea vechilor Curți marțiale se afla la conducere un ofițer de jandarmerie.
”Dincolo de nume importante ale acelora care s-au remarcat în marile războaie, de-a lungul istoriei, este nevoie, însă, ca să ne aplecăm atenția și asupra celor mulți, care nu au fost menționați în cărțile de istorie. Tocmai de aceea, această expoziție, prin piesele expuse, prin cele 17 fotografii care poartă, în mod vizibil, patina timpului, ne conduce prin anii din preajma Primului Război Mondial, când armata română se pregătea pentru un eveniment militar care a marcat istoria, dar, mai ales, ne înfățișează familii ale celor plecați la luptă. Este un eveniment prin care s-a dorit ca tinerii de azi să se atașeze de valorile naționale, să înțeleagă ceea ce au trăit și clădit înaintașii lor, intenția demersului muzeal fiind acela de a crea conexiuni între istoria personală, istoria locală și istoria națională, dar, mai ales, să reclădim legătura dintre generații, care ar avea ca scop readucerea în rândul tinerilor a sentimentului de mândrie națională”, a precizat muzeograful Amalia Nicoară. Vizibil emoționat, Constantin Ilie le-a mulțumit acelora care au fost prezenți la deschiderea expoziției, dar în mod special reprezentanților muzeului, acesta declarând că ”fiind ultimul urmaș pe linie paternă al familiei Ilie, am dorit să arăt și să transmit, și tinerei generații, ce a însemnat, pentru un știutor de carte, așa cum a fost bunicul meu, jandarm, iubirea de neam, de țară, iubirea de familie, unitatea națională”. Așa cum am aflat de la Constantin Ilie, chipiul și sabia, alături de fotografiile care au o vechime de 110 ani, sunt considerate de către acesta drept ”o moștenire de suflet”. ”Când eram la facultate, prin anii 1976-1977, bunicul – care s-a născut în anul 1894 și care s-a dus la cele veșnice la vârsta de 86 de ani – i-a adus mamei, alături de sabie, și chipiul de jandarm pe care acesta l-a purtat. A fost emoționant pentru mine acest gest din partea bunicului, pentru că era cu puțin timp înainte ca acesta să se stingă din viață, mai ales că mi-a lăsat și un mesaj, pe care l-am considerat de suflet, în care îmi transmitea că, în viață, să fiu un om ordonat, fiind ferm convins că nu-l voi face de rușine. Și sper că nu l-am dezamăgit, iar prin organizarea acestei expoziții am ținut să-i aduc un omagiu, momentele care au marcat istoria familiei noastre dorind să le împărtășesc și prahovenilor, ca o lecție de istorie aparte”.
