Florin Tănăsescu
La ce rating are reality show-ul „Insula iubirii”, e şi păcat să nu continue cu partea a doua.
Iar ca să sune mai original, se va numi „Insula scumpirii”.
Scenariul va fi cam aşa: la Est de Europa, adică pe la noi, preţul la kilu’ de zahăr se va-nmulţi cu doi. Sau, 1,75, dacă-i cumpărat cu sacul.
Transportul cu atelajul hipo de la depozit la domiciliu va costa şi el mai mult. Că şi gloaba, săraca, trebuie să mănânce ceva, iar otava nu prea s-a făcut. Că a fost seceta cât casa! Iar unii i-au demontat streşinile, să facă din ele cazane de ţuică.
Chiar şi otrava se va scumpi. Aia de şoareci. D-aia unii gospodari şi-au făcut în vară capcane de prins rozătoare. Adulmecau ei ceva.
Numărul de şobolani va fi acelaşi. Că doar n-oţi vedea vreo minune, gen punerea în aplicare a rezultatului Referendumului cu reducerea numărului de parlamentari!
Nu doar zburătoarele vor cădea în reverie-nostalgie, ci şi locuitorii „Insulei scumpirii”. D-aia ne gândim că miştoul „Vrabia mălai visează” va fi tratat la modul cât se poate de serios.
Adică, unii dintre noi ne vom aduce aminte şi de Mihai Viteazul, şi de Tudor Vladimirescu, dar mai ales de unul, Ţepeş. Şi vom scoate haracii din grădini. Doar atât, nu vă gândiţi la alte ghiduşii!
Cine va avea chef de ducă, să se ducă. Dar per pedes. Adică, „pe jos”. Că nici benzina nu-i proastă; îşi va păstra cifra octanică, dar îşi va ridica preţul. Iar sor’-sa, motorina, aşijderea.
Drumeţul, spre a-i părea calea – spre cuscru sau, după caz, cuscră -, mai uşoară, va fredona melodia aia disco, „Voyage, voyage!”. În felul ăsta, îşi închipuie că a ajuns şi pe la Varna şi prin Vidin şi alte staţiuni din astea de fiţe.
Avantajul ar fi că va fi repus în drepturi folclorul. De exemplu, tineretul nu va mai zice că merge cu „motorul” sau trotineta electrică la gagici. Va fi chiar sincer, cântând: „Eu la mândra când mă duc/Am cărare pe sub nuc”.
Şi cultura va lua un avânt neaşteptat: Ăi de-au citit doar o carte la viaţa lor – „Fram, ursul polar” – vor scormoni prin biblioteci să caute Moromeţii. Că acolo scrie, „Dacă mănânci, îmi eşti ca un frate. Dacă nu, ca doi”.
Acum, nu ştim exact dacă Marin Preda a scris chestia asta, că noi doar am răsfoit un sfert din „Toate pânzele sus” şi lecturat cap-coadă „Toate speranţele după alegeri, la apă!”.
Pe „Insula scumpirii”, băştinaşii vor deveni foarte credincioşi. În sensul că se vor ruga să mai facă Domnul (Iartă-ne, Doamne!) minunea aia, când cu două pâini şi cinci peşti a săturat cinci mii de votanţi.
Alt beneficiu: locuitorii vor cânta-ntr-un glas, ca pionierii pe vremuri: „Dar hai să ne avem ca fraţi/ Toţi suntem puţin luaţi”.
De val, de promisiuni, de creşteri de pensii, de salarii, de…
De parcă mai contează!
