Acest sfânt a trăit în a doua jumătate a secolului al III-lea şi era din cetatea Gangra, în Paflagonia (Asia Mică). Părinţii săi erau creştini şi fiind prinşi pentru credinţă în Hristos şi băgaţi în temniţă, Mamas (Mamant) s-a născut acolo, în închisoare. Murind părinţii lui în temniţă, fericitul acesta a fost luat de o femeie creştină, anume Ammia, care l-a crescut. Deoarece copilul striga adesea pe maică-sa zicând „mama”, ea i-a pus numele Mamant. Iar dacă s-a făcut de cincisprezece ani, aflându-l că este creştin, l-au prins şi l-au bătut cu toiege şi spânzurându-i un plumb pe grumaz, l-au aruncat în mare. Dar prin dumnezeiască putere, mântuit de primejdie, s-a ascuns într-o peşteră şi se hrănea cu lapte de ciută. Şi iarăşi prinzându-l, l-au supus la şi mai grele chinuri şi spintecându-i-se pântecele cu suliţe de fier, s-a mutat din lumea aceasta.
