Sfântul Cuvios Moise a fost de neam etiopian. A fost slujitorul unui politician, dar din cauza nedreptăților sale, a fost alungat. Sfântul Moise s-a alăturat unei cete de tâlhari și cu timpul a ajuns conducătorul acesteia.
După o vreme, cuprins de o mustrare de conștiinţă pentru relele săvârșite, părăsește ceata de tâlhari și se retrage într-o mănăstire. Aici își va plânge păcatele săvârșite, dar va lupta multă vreme cu demonii desfrânării care aduceau asupra lui gânduri necurate și pofte ispititoare. Atât de aprinsă a fost lupta sa cu acești demoni încât le-a spus fraților săi: „Atâta supărare am suferit de la războiul poftei trupești încât puțin de n-am căzut din făgăduința monahicească”.
După șase ani de cumplit război cu demonii, s-a vindecat în chip minunat de toate închipuirile, cugetele și gândurile de curvie pe care i le semăna în suflet diavolul.
Sfântul Moise Etiopianul a fost sfințit preot la bătrânețe. El și-a prevăzut și ceasul și felul morții. Într-o zi, el le-a zis ucenicilor lui să fugă ca să-și scape viețile, deoarece mănăstirea avea să fie atacată de necredincioși.
Când ucenicii i-au cerut să vină cu ei, ca să scape împreună, Avva Moise le-a zis că el a fost tâlhar mai demult și se cuvine ca acum să-și ia plata pentru relele lui, după cuvântul: „Toți cei ce scot sabia de sabie vor pieri” (Matei 25: 52). Așadar, Avva Moise a rămas în mănăstire împreună cu șase frați care nu au voit să îl lase singur și au venit tâlharii și i-au ucis pe toți șapte. Așa a trecut la cele veșnice Moise Etiopianul, la vârsta de 75 de ani.
