Luiza Rădulescu Pintilie
Viața se împarte la doi
Căutând drumul și punctul de echilibru,
Al trăirii sens, rost și-nțeles,
Floare de mac înflorind firav și-n noroi.
Se adună tristeți
Se pierd bucurii
Peste urât răsar frumuseți
Și într-o zi- ce miracol !- a nu fi devine a fi.
Se preschimbă albastre ploi în arșițe grele,
Se destramă iubiri în tăceri,
Vorbe duioase se sting în blesteme
Și mari fericiri în dureri.
Se adună iluzii,
Se regăsesc speranțe,
Corăbii plutitoare pentru visuri târzii
Dintr-o amăgitoare tinerețe fără bătrânețe.
Viața se împarte la doi
Căutându-și neîncetat punctul de echilibru
Pe tabla de șah a necunoscutului ;
Linia orizontului dintre alb și negru,
Al trăirii rost, sens și-nțeles
Floare de mac înflorind firav și-n noroi,
Arșițe grele preschimbate în albastre ploi
Îmbrățișând, ca o rugăciune, cerul inimii din noi.
Viață; viață împărțită la doi .
(30 iulie 2024)
