Luiza Rădulescu Pintilie
Vor vesti, curând, clopotele bisericilor ceasurile uneia dintre cele mai mari și mai vechi sărbători ale lumii creștine – Adormirea Maicii Domnului sau Sfânta Maria Mare.
Și mai ales într-o asemenea zi, la icoanele celei numite “Maica Vieții“, aflate în toate sfintele lăcașuri, își vor căuta mângâiere, ocrotire, sprijin sau vindecare toți aceia care au făcut loc în cugetul și în inima lor încredințării adânci că nimeni nu poate mijloci mai mult pentru oameni la Dumnezeu decât Maica Domnului, așa cum nici Fiul Său nu poate să nu asculte rugăciunile aceleia care I-a dăruit viață și să nu le dea împlinire. Și e ziua aceasta- precum și cea care îi va urma pe 8 septembrie, atunci când Biserica sărbătorește Nașterea Maicii Domnului sau Sfânta Maria Mică – și un timp al înghenunchierii întru mulțumirea, cu și mai multă credință, a acelora care și-au găsit alinare sufletească și trupească , ori nădejdea de a merge mai departe și de a înfrunta toate cele ale vieții sau, dimpotrivă, pentru a cere, cu și mai multă ardoare și smerenie, ajutor. Și nu sunt puțini aceia pe care pașii i-au purtat și la Mănăstirea Zamfira –tindă a Raiului coborât pe pământ-spre a îngenunchea în fața icoanei Maicii Domnului și a cere ajutor ori a-și mărturisi bucuria după ce l-au primit.
Pentru mine, sunt mulți anii rămași în urmă, când, într-o dimineață de duminică, copil fiind, nu mi-am putut dezlipi ochii, vreme de mai bine de un ceas, de la femeia căzută în fața sfintei icoane și, aplecată peste pruncul aflat în scutece albe, legat cu cordeluță de lână albastră și cruciuliță cu fundă roșie, să nu se deoache, părea a fi devenit una cu pardoseala acoperită cu un covor frumos. Nu am ținut minte dacă se vor fi rostit atunci frumoasele cuvinte ale Acatistului Maicii Domnului Vindecătoare: ”Vindecă-ne Maică, Împărăteasă a Cerului și a Pământului!/Vindecă-ne Maică Ocrotitoare și Apărătoare a creștinilor!/Vindecă-ne Maică Preamilostivă și Grabnic Ajutătoare!/Vindecă-ne Maică a Ajutorului Dumnezeiesc, nădejdea noastră!/Vindecă-ne Maică Preacurată și de Dumnezeu Binecuvântată!/Vindecă-ne Maică Născătoare de Dumnezeu, Fecioară Preacurată!/Vindecă-ne Maică Preasfântă, Multiubitoare și în credință întăritoare!/Vindecă-ne Maică Prealuminată, Preaputernică și de rău Izbăvitoare!/Vindecă-ne pe noi Preacurată Fecioară și Maica Domnului nostru Iisus Hristos!”. Nu am uitat, însă, nici până azi, vorbele abia șoptite, auzite printre cei aflați în biserică, că micuțul ar fi fost suferind de o boală fără de leac prin doctori.
Iar în timp, am auzit alte și alte întâmplări de viață, scrise cu lacrimi fierbinți și rugăciuni fără șir spuse în fața aceleiași icoane făcătoare de minuni pentru nu puțini. Poate, de aceea, icoanei zugrăvite de un călugăr căruia nu i se cunoaște numele, așa cum nu se știe exact când a fost adusă în biserica pictată în întregime, în tinerețea sa, de Nicolae Grigorescu, i se spune “Maica Domnului Aducătoare de Bucurie” sau “Maica Domnului Mângâietoare“. Fiindcă nu poate exista, cu siguranță, o bucurie mai mare pentru o femeie care, pierzându-și speranța că ar putea avea copii, așa cum își dorea, a primit, după rugăciunile rostite în fața acestei icoane, binecuvântarea de a deveni mamă a unei fetițe ! Iar tot vorbele purtate printre oameni spun că exact așa s-ar fi întâmplat cu o femeie gardian de la Penitenciarul Târgșor, care însoțea deținuți ce executau diverse lucrări, după ce, la sfatul unei măicuțe căreia i-ar fi încredințat durerea sa, s-a rugat Maicii Domnului. De la o rudă apropiată, încurajată să caute la rândul său ajutorul Maicii Domnului, s-a aflat și despre mama care a trăit, după multe rugăciuni, mângâierea de a-și vedea băiețelul scăpat de “duhul rău“ ce-i chinuia trupul firav.
Iar dacă întâmplările acestea de viață s-au petrecut ori nu s-au petrecut chiar așa, știu cel mai bine cei care le-au trăit și le-a fericit viața, Maica Domnului și Mântuitorul – Fiul Său, care le-au împlinit rugăciunile, aducându-le alinări și bucurii. Cert este că azi, în zile de sărbătoare ori în zile de rând, sunt destui cei care trec pragul “bisericii mari” a Mănăstirii Zamfira și se spune că oriunde și-ar găsi locul în sfântul lăcaș simt cum privirea „Maicii Domnului Aducătoare De Bucurie” îi însoțește și îi atinge cu bunătatea sa. De altfel, de la monahia Minodora Ivănoiu, cea căreia i s-a încredințat stăreția sfântului lăcaș al Mănăstirii Zamfira, am aflat că sunt puține icoanele în care Maica Domnului are pe chip un zâmbet blând, așa cum are „Maica Domnului Aducătoare de Bucurie”, aflată în fața altarului.
Va fi, în curând, 15 august. În scrierile în care se vorbește despre această sărbătoare se spune că Fecioara Maria și-a trăit ultimii ani pe pământ, la Efes, alături de Ioan Evanghelistul. Și se mai spune că, după ce ar fi aflat despre trecerea ei la viața veșnică și ridicarea trupului său la cer, de la același arhanghel care i-a vestit și zămislirea Mântuitorului în pântecele sale, Maica Domnului i-ar fi întărit pe cei apropiați, povățuindu-i: „Nu faceți din mutarea mea pricină de doliu, ci umpleți-vă de bucurie și mai mare. Doresc să merg la Fiul meu, Cel ce dăruiește tuturor ființa și viața. Și când mă voi duce la El, nu voi înceta să mă rog și să mijlocesc pentru voi, pentru toți creștinii și pentru lumea întreagă (…) să se milostivească de toți credincioșii și să-i întărească și să-i ducă pe calea vieții, iar pe cei necredincioși să-i întoarcă și să-i facă pe toți o singură turmă a Bunului Păstor care și-a dat sufletul pentru oile Sale și le cunoaște și ai Săi îl cunosc!”.
Cât de frumos spun cântările cele bisericești ce vor răsuna în curând: ”Bucură-te, cea plină de dar, Născătoare de Dumnezeu Fecioară, bucuria tuturor celor necăjiţi!”; “Bucură-te, Ceea ce dăruiești bucurie neașteptată celor credincioși!”. Iar pentru cei care vor să afle această bucurie, porțile sculptate ale Mănăstirii Zamfira sunt larg deschise, iar din icoana pe lemnul căreia i-a fost zugrăvit cu măiestrie chipul, Maica Domnului privește cu ocrotitoare blândețe pe oricine caută ajutor ori înalță o rugăciune de mulțumire, auzind la fel de bine și pe cel care… tace.
