Florin Tănăsescu
Seceta asta care-a pus stăpânire pe țară e un teren propice pentru gargară. La obiect: câțiva voluntari – nu mulți, dar inimoși – au început să facă pe sacagiii.
Pentru cine a uita ce-nseamnă acest substantiv, reamintim că e omul care cară apă. Iar în vremurile de azi, dacă-și pune mintea, aduce și ploaia.
Poporul, însetat – că până la foame încă mai este- a primit vestea cu brațele deschise. Apa, însă, contra-promisiune.
Un voluntar, de exemplu, s-a dus într-un sat cu o găleată goală. Apoi, a întrebat: „Vreți apă? V-aștept la toamnă la recoltat voturi”.
Sătenii, normal c-au zis „Da!”.
A doua zi, și-a făcut apariția cu un ciur. Apa curgea, iar pentru oamenii de la țară era ceva de genul „amețitoare apă, ce limpede te clatini”.
Voluntarul a zis c-a irigat mai întâi terenul, că și pariul cu agricultura trebuie câștigat.
Viitorii beneficiari au înțeles și-au zis:”Ce om înțelept!”. În fine, a treia zi și-a făcut apariția purtând în cârcă o colibiță în care se bălăngăneau două găleți cu apă. Apoi, ca un voluntar înțept ce era, a explicat că, de cred în minuni, apa aia le va ajunge pân-o anunța ANM potop!
Apoi, s-a evaporat. Iar apa a-nghețat.
Un alt suflet în sufletului neamului s-a dus într-un orășel cu un pistol cu apă. A urcat tiptil pe scara de incendiu a unui bloc cu patru etaje și-a-nceput să stropească.
Oamenii, mirați că nu-i niciun nor pe cer, erau nedumeriți. Apoi, l-au văzut pe binefăcător, care părea un fel de Supermen. Sau chiar era!
„Dacă la tomană vă prezentați în procent de o sută unu la sută la vot, mâine vin cu o mitralieră și ud tot orașul”.
Sentimental, i-a ciuruit pe biețíi oameni, care-au zis „Da!”. Iar binefăcătorul și-a luat zborul. A doua zi a venit, într-adevăr, cu o tulumbă și-a inundat orașul.
Și, să vezi minune! Imediat, străzile s-au acoperit cu gheață. Și mulți au alunecat, și mulți și-au rupt picioarele și nu puțini au fost care și-au rupt gâtul. Alții, și-au spart capul.
Povestea sacagiilor neamului nu-i nouă. Are un istoric de peste 30 de ani.
Dar, ca un făcut, o parte din popor – poate de la atâtea căzături în cap – votează voluntarii care-ngheață apele.
Concluzia, pentru cei care-au uitat: „Un pitic atât de mic/Făcea baie-ntr-un ibric/ De săpun s-a mpiedicat/Vaaai, poporul s-a-necat!”…
