Luiza Rădulescu Pintilie
În toată strădania lor de a-i vedea fericiți, dusă uneori până la sacrificiu, cei mari se cuvine să nu uite să le ofere copiilor mai ales aripile de care au nevoie ca să zboare în lume. Și e mai mult decât lăudabil când în strădania aceasta li se alătură părinților atât dascăli care șlefuiesc educația și personalitatea celor mici, dar și oameni cu suflet care înțeleg mai devreme decât prea târziu – sau, și mai grav, niciodată – că de fapt copiii sunt cea mai valoroasă resursă a unei comunități, a unei societăți în ansamblul său și cea mai mare speranță a acestora pentru viitor. O asemenea lăudabilă alăturare de implicare, de grijă și de generozitate a făcut posibil ca, în urmă cu câteva zile, 16 copii din comuna Aluniș, de pe Valea Slănicului, elevi la Școala ”Gheorghe Costescu” să-și împlinească dorința de a ajunge în ”Valea cu povești” – un loc cu totul aparte în cadrul Complexului Bran, în care poveștile copilăriei spuse de părinți și bunici, citite de doamna învățătoare, la școală, ori cu bucuria propriei priceperi de a călători în universul paginilor de carte au prins viață într-un târâm unic, străjuit de … ”Copacul vorbitor”. Dorința aceasta au scris-o elevii în scrisorile trimise lui Moș Crăciun, dar și învățătoarea Maria Dumitru care și-a dorit cel puțin la fel de mult, dacă nu chiar mai mult decât ei, să le împlinească acest vis spre sfârșit de clasa a IV-a, în cadrul proiectului său de suflet ”Rămas bun, clase primare!”. Și ar fi rămas, cu siguranță, doar o dorință, dacă scrisorile nu ar fi ajuns sub ochii și lângă inima cuiva care cunoaște bine prețul faptelor bune și nu ar fi acoperit cheltuielile legate de transport , cazare și masă pentru cele trei zile petrecute de copii în lumea copilăriei, a poveștilor, a visului împlinit, a unei fericiri pe care cei mai mulți dintre ei- dacă nu chiar toți- nu ar fi avut altfel șansa de a o trăi. Directorul firmei BES România din Ploiești, Martha Maria Mocanu – căci despre aceasta este vorba – e departe de a fi la primul vis împlinit! Fie și doar dacă notăm că, dând timpul înapoi, în perioada anului 2008-2009, când a deținut primul mandat de guvernator- femeie din istoria Districtului Rotary România-Republica Moldova, mesajul îndemn al proiectelor și responsabilităților sale a fost exact acestea: ”Make Dreams Real” – A transforma visurile în realitate, iar de atunci până astăzi a continuat să și-l asume ca pe un proiect de suflet și ca pe un motto al unui mecenat în numele culturii, al artei, al educației, al faptelor bune.
De altfel, când a ținut să-i întâlnească pe copii chiar acolo, în ”Valea cu povești”, venea direct din Suedia, de la o importantă reuniune rotariană, plecând în zori de la Stockholm, aterizând la prânz la Otopeni și continuând drumul, cu mașina, până la Bran. Iar fericirea copiilor și călduroasa primire pe care i-au făcut-o au emoționat-o până la lacrimi: ”Sunteți pentru noi o floare rară/Și un soare luminos/ Ați făcut în astă primăvara/ Să trăim un vis frumos./Pentru aceste clipe minunate/Din suflet vă prețuim/Și nici chiar o mie de cuvinte/Nu ajung să mulțumim”.
Se spune că vârsta copilăriei este fereastra prin care privim lumea și că nici nu ar există o fericire mai mare decât aceea a copilului care o trăiește cu întreaga lui inimă. Și, cu siguranță, tot ceea ce au reprezentat, pentru cei 16 copii, cele trei zile petrecute, în cadrul programului ”Săptămâna Verde”, exact așa cum au visat, au fost, de asemenea, și o fereastră larg deschisă spre cunoaștere, spre descoperire și autodescoperire. E de ajuns să enumerăm că au vizitat Muzeul Cinegetic Posada, castelele Peleș și Bran, cetatea Râșnov și Dino Parc, că în ”Valea cu povești„ au intrat în căsuța locuită de Alba ca Zăpada și cei șapte pitici, în castelul lui Făt-Frumos sau în căsuța-atelier a lui Moș Crăciun, că au asistat la parada mascotelor (oita Șniți, motanul Zorro, renul Rudy, leuțul Leo,sau lupul Culiță), că au putut practica tir cu arcul, dar și cunoscutul joc al copilăriei ”Rațele și vântorii”, că au desenat pe asfalt, au fost la program de echitație și la pisicina interioară, au confecționat brățări , dovedindu-și îndemânarea și creativitatea, s-au strâns în jurul focului de tabără. Sigur, veți spune poate că sunt lucruri obișnuite pentru mulți dintre copiii de astăzi. Și chiar acesta este adevărul. Dar tot un adevăr este și acela că există în același timp și copii care nu trec de prea multe ori și prea departe de granița satului lor decât cu gândul și visând cu ochii deschiși… Dar răspunsul cel mai adevărat se află, în toată sinceritatea și frumusețea lui, în rândurile de mulțumire scrise de unul dintre copii (Raissa, 10 ani) învățătoarei sale: ”Aș dori să vă spun cu toată sinceritatea «Mulțumesc» că ați avut grijă ca aceste trei zile să fie cele mai frumoase din toți acești cinci ani petrecuți împreună”, dar și doamnei Martha Maria Mocanu: ”Sunteți o persoană cu o inimă gigantică și care a reușit să aducă zâmbete pe chipurile unor copii și amintiri nemuritoare în sufletele acestora (…), în cea mai minunată excursie”.
