George Marin
Nu avea cum să nu treacă și Berisha prin fața plăcii radiografice a aparatului cu Raze Pix. Antecedentele de pe teren – cu referire directă la golul victoriei din meciul cu Iașiul – îl recomandau. Și de data aceasta, Berisha a confirmat așteptările.
În meciul contra Sepsi s-a simțit că Petrolul are un atacant conform cu cerințele postului. Berisha a dovedit, la primul său meci ca integralist, o bună disponibilitate de efort și o bună mobilitate pe teren. Puține au fost momentele în care Berisha nu a fost în alergare, baleind tot frontul de atac, chiar dacă s-a simțit o ușoară preferință către partea stângă alături de clasica zonă centrală proprie unui vârf de atac. El a alergat după fiecare balon, multe curse fiind făcute și în urmărirea baloanelor trimise de covăsneni către propriul portar. Încercările sale de presing nu au avut succes pentru că blocul echipei ploieștene a fost prea retras pentru a putea captura rapid balonul. Kosovarul a dovedit că are și forță, luptând deseori pentru balon, cu amendamentul că nu întotdeauna a apreciat corect traiectoriile aeriene ale balonului. Berisha a arătat și ceva tehnică, mărturie fiind încercările reușite de dribling, dar fără a excela în domeniu, dovadă mingea pierdută după un al doilea dribling în cascadă (min. 70).
Pe lângă acestea, Berisha s-a dovedit mai combinativ decât orice alt atacant a avut Petrolul în această ediție de campionat, „preferații” în colaborare fiind Țicu și Musi (min. 25, 27, 30, 39, 60). Cât privește „locul de muncă” al unui adevărat atacant, careul advers, Berisha l-a călcat la orice atac inițiat de petroliști, fiind prezent la fiecare fază fixă și nu numai. A avut și succes la golul marcat – o acțiune mai mult de contraatac, bine jucată de Ișfan – acțiune la care Berisha a demonstrat că știe să apară la minge în momentul potrivit și că are execuții prompte și din poziții dificile, el „înțepând” mingea care avea tendința să i se îndepărteze de picior, concomitent cu intenția de intervenție a portarului (min. 87). Ar mai fi putut avea succes dacă ar fi reușit driblingul în careu în fața lui Ninaj, cel în zona căruia Berisha s-a aflat de cele mai multe ori (min. 62). Ori dacă ar fi putut reuși preluarea sau șutul la angajarea sa frontală între doi adversari (min. 90+2). Ori dacă ar fi apucat să trimită în poartă mingea din înghesuiala creată în careul mic al covăsnenilor (min. 86). Ori ar fi marcat la primul șut al său, lovitură blocată de portarul advers (min. 39). Desigur, că toate cele expuse mai sus pot părea mult prea impresionante față de ceea ce au relevat radiografiile anterioare ale altor jucători. Dar, în ceea ce îl privește pe Berisha, aceasta este realitatea. El se dovedește a fi un real plus pentru Petrolul în materie de atacanți. Nu trebuie uitată prezența în propriul careu la fazele fixe adverse, cerință adresată oricărui atacant care are respect pentru consemnele tactice propuse de antrenor.
O privire fugară în tabelul cifrelor dă la iveală multe mingi pierdute în duel sau din propria posesie. S-a întâmplat ca Berisha să se afle în luptă și să nu câștige duelul de cele mai multe ori la baloanele lungi – de urmărire sau degajări – trimise din apărarea petrolistă, sau la aruncările de la margine, unde marcajul advers este întotdeauna sever. Baloanele pierdute din posesie sunt urmarea unor încercări de dribling sau a presiunii efectuate de doi adversari concomitent, ceea ce arată că echipa din Sfântu Gheorghe și-a dat seama de potențialul kosovarului de la Petrolul. Un potențial de adevărat „tun”. Dar, ca orice tun, și Berisha are nevoie de un servant.
