CUNOAŞTEREA ISTORIEI, O NECESITATE A ZILELOR NOASTRE

Motto: „Vrei viitorul a-l cunoaște, te întoarce spre trecut”. (Mihai Eminescu)

Prof. dr. Polin ZORILĂ

Întreaga existență a umanității a fost presărată cu fapte, evenimente și personalități care i-au marcat evoluția. „Toate ființele umane de pe pământ – nota inspirat Marin Preda – fac istorie… Pe marile spirale nu există rol prim și rol secund. Toată lumea intră în vârtej”. Societatea umană, din toate timpurile și din toate locurile, a trebuit să țină cont de învățămintele istoriei, această învățătoare a vieții, pentru a acccede, încet dar sigur, spre o lume mai bună și spre un viitor mai luminos. „Un popor – nota istoricul Alexandru D. Xenopol – are totdeauna nevoie de a-și cunoaște lămurit trecutul, dacă vrea să-și dea seama de starea de față și să găsească sensul în care el trebuie să-și îndrepte silințele în viitor”.
Rolul hotărâtor în cunoașterea corectă a evenimentelor trecutului și în formularea învățămintelor pentru prezent și viitor revine istoriei. Aceasta este considerată, de Mihail Kogălniceanu, „Măsura, metrul prin care se poate ști dacă un popor propășește sau dacă se înapoiază”. Numai istoria ne arată modalitatea concretă de a cunoaște „de unde venim și unde mergem, trecutul și viitorul, … toată ființa noastră”.
Ca și alte neamuri ale lumii, poporul român are o istorie milenară, în care au alternat perioadele de liniște cu cele de zbucium și de suferință, generate de vitregiile veacurilor și de intervențiile străine. Intrarea oamenilor acestor meleaguri în istoria scrisă se datorează lui Herodot, părintele istoriei, care-i considera pe strămoșii noștri geto-daci „cei mai viteji și mai drepți dintre traci”. În urma confruntărilor cu lumea romană, prin altoirea tinerei mlădițe romane pe vigurosul trunchi dacic – după cum observa istoricul Vasile Pîrvan – s-a plămădit, în timp, o nouă entitate, poporul român, care a viețuit și viețuiește în spațiul carpato-danubiano-pontic, primit ca zestre de la străbunii geto-daci. Această realitate istorică o găsim formulată clar și în scrierile istoricului Constantin C. Giurescu: „Noi suntem de aici… Pentru că au fost multe rânduri de oameni, care ne-au adus până aici, multe rânduri de truditori, care au clădit o țară românească”. Datoria noastră – în viziunea reputatului istoric – este „să nu ne-o irosim, ci s-o înălțăm, la rândul nostru pentru cei ce vor veni”.
Istoria neamului românesc, marcată de clipe de bucurie și momente de restriște, a oferit și oferă tuturor generațiilor învățăminte pentru prezent și viitorime. Așezat în calea tuturor răutăților, precum stejarul în furtună, spațiul românesc a fost o poartă a creștinătății, apărată de localnici și conducătorii acestora prin mijloace militare și diplomatice. Întreaga noastră devenire istorică a dovedit că – așa după cum sublinia Nicolae Titulescu – „poporul român are trei calități neprețuite: un puternic sentiment național, o loialitate profundă, o generozitate înnăscută”.

Sub conducerea unor mari voievozi, precum Mircea cel Bătrân, Iancu de Hunedoara, Ștefan cel Mare și Mihai Viteazul, românii au înscris pagini nepieritoare în istorie și au apărat spațiul european de invazia otomană. În manualele de istorie sunt prezentate, mai amplu sau succint, marile momente ale istoriei naționale, încadrate în mod organic în context european.
Corelarea istoriei naționale cu elemente locale oferă generației actuale posibilitatea de a înțelege mai ușor caracteristicile devenirii noastre și de a onora, prin fapte și atitudine, înfăptuirile și jertfele înaintașilor. În acest context, spațiul ploieștean, locuit încă din preistorie, a dobândit, încet dar sigur, un loc din ce în ce mai important în istorie. Aflat la câțiva kilometri de Târgșor, „Mica Troie” a României, satul urmașilor lui moș Ploe a primit statutul urban, la 1597, în vremea lui Mihai Viteazul. Acesta avea aici o curte domnească, unde a primit soli străini, și-a instruit armata și de unde a pornit în energica acțiune de realizare a primei uniri politice a românilor. În secolele următoare, Matei Basarab și Constantin Brâncoveanu au susținut evoluția acestei așezări umane al cărei rol a crescut treptat în peisajul românesc.
Confruntat cu nedreptățile din epoca fanariotă, Ploieștiul va fi prezent la marile momente ale istoriei naționale din epoca modernă, de la 1821 până la 1918. Prin evidențierea contribuției ploieștenilor la desfășurarea evenimentelor revoluționare de la 1848, la realizarea Unirii Principatelor, la dobândirea Independenței, la Primul Război Mondial și la înfăptuirea Marii Uniri, elevii și tinerii ploieșteni se vor simți mai responsabili și vor duce mai departe dorința de libertate, civismul, spiritul de jertfă și dârzenia înaintașilor. Principalele aspecte referitoare la transformarea Ploieștiului în „capitală a Aurului negru”, implicarea acestuia în cel de-al Doilea Război Mondial și evoluția ulterioară a acestuia suscită interesul tinerilor ploieșteni, făuritori ai viitorului acestui important centru economic, administrativ și cultural al țării.

Sunt edificatoare, în acest sens, cuvintele marelui istoric Nicolae Iorga, care nota: „Pe aceste două temelii se sprijină mărirea trainică a unui neam: amintirea totdeauna vie a trecutului și conștiința datoriei împlinite de toți în fiecare clipă”.
Într-o epocă în care suntem asaltați, în spațiul electronic, cu informații de tot felul, elevii și tinerii ploieșteni au nevoie de o sinteză adecvată vârstei lor, care să le ofere informații corecte, într-un stil atractiv, pe care să le integreze în sistemul de noțiuni istorice dobândite la școală. Lucrările monumentale, precum Monografia orașului Ploiești (1937), coordonată de M. Sevastos și Marea Carte a Ploieștilor, vol. I (2011), II (2016) și III (2019), coordonate de Gheorghe Marinică și Constantin Trestioreanu, se adresează, mai degrabă, specialiștilor decât elevilor.
Pentru a veni în întâmpinarea tinerilor dornici de a cunoaște trecutul istoric al localității natale, Societatea Culturală „Ploiești-Mileniul III” a inițiat elaborarea lucrării Ploiești: file de istorie. Carte pentru elevi. Pentru finalizarea acestui deziderat este necesară implicarea Consiliului Local al Municipiului Ploiești în tipărirea și distribuirea acesteia în unitățile de învățământ, spre folosul elevilor din gimnaziile și liceele ploieștene.
Prin acest act de cultură, realizat în anul în care Ploieștiul este Capitala Tineretului din România, vor fi readuse în actualitate îndemnurile adresate tinerilor de marele scriitor Ion Luca Caragiale: „Tinere, să-ți faci patria scumpă și sfântă ca și mama; s-o iubești și s-o respecți din adâncul sufletului tău”. Și astfel, prin eforturi comune, vom putea contribui la îmbogățirea culturii românești și la integrarea acesteia, cu propriile valori, în spiritualitatea europeană. În acest demers, cuvintele marelui istoric Nicolae Iorga, „un bătrân prin experiență al nației sale”, vor fi o permanentă călăuză: „Un popor trebuie să voiască, în orice moment, după porunca înaintașilor și după nevoile celor care vor veni”.