Luiza Rădulescu Pintilie

Am avut de multe ori sentimentul că deodată cu primul pas făcut  în interiorul galeriei ploieştene  de artă   am intrat într-o altă lume!  Că las în urmă ceva din  griul vieţii, din griul oraşului şi, nu în ultimul rând, din apăsarea propriului gri sufletesc. Dar  niciodată atât de  intens precum l-am simţit  în momentul în care, acum  câteva zile, am vizitat anualul „Salon de Iarnă” ce reuneşte creaţii ale artiştilor  membri ai Filialei Prahova a Uniunii Artiştilor Plastici din România (preşedinte- Liliana Marin ). După ce  nici măcar strălucirea soarelui ce  domolise gerul  nopţii şi al dimineţii  nu a reuşit să-mi atenueze senzaţia că oriunde aş privi, în plin centrul Ploieştiului, aceeaşi privelişte ternă, obositoare,  mi se dezvăluie atât de pregnant încât îmi  ajunge direct în suflet,  timpul petrecut în galerie a echivalat pentru mine cu un fel de refugiu într-un spaţiu al  luminii  şi al  culorii.  Fără a nedreptăți  în niciun fel tuşele gri din tablouri, în tonuri  calde, reci sau neutre, îndrăznețe sau subtile, ivite din maniera proprie a fiecărui artist de a  face ca amestecul de alb şi negru sub diverse proporţii   să se  înfățișeze, sub atingerea fantei  de lumină, de fiecare dată altfel privitorului  ! Fără a fi artist, ci  matematician şi om de ştiinţă, John Lubbock a spus, pe la începutul secolului trecut,  că așa cum soarele colorează florile, arta colorează viața. Iar tabloul acesta  general -al culorii care biruieşte  lipsa culorii până la  acromatismul de care abia mă despărţisem-  a fost cel dintâi pe care am  avut sentimentul că îl văd, înainte de a mă opri în faţa  lucrărilor expuse  sub semnăturile a 43 de  artişti ploieşteni.  Am recunoscut stiluri absolut inconfundabile  din perspectivă tematică și manieră picturală ale unor artiști consacrați în  lumea artelor frumoase și în cea a iubitorilor acestora, aflați în plină maturitate creatoare, am descoperit artişti pe care nu avusesem  încă bucuria să îi cunosc, m-a emoţionat  prezenţa, în cadrul aceleiaşi expoziţii,  a două generaţii de artişti din aceeaşi familie- semn că între părinţi şi copii sunt nu numai legături de „sânge”, ci şi de suflet artistic,  mi-a plăcut armonia dintre pictura pe  pânză, hârtie sau carton,  porţelan,  lemn, sticlă, metal,  lut ars sau  colaj textil. Mi-am păstrat  obiceiul  de a mă întoarce la o lucrare sau alta, să o revăd din alt unghi, în altă lumină, în alt sens al propriei mele înţelegeri.  Apropiată fiind cuvintelor, am citit ca de fiecare dată  cu atenţie numele dat fiecăreia dintre aceste lucrări, alăturarea cuvânt-imagine fiind pentru mine una   în care  mi se pare că reuşesc să…citesc  mai bine ceea ce ochii mei văd, ceea ce inima mea simte. Iar  expoziţia mi-a dezvăluit multe în întregul său şi prin fiecare părticică a sa, de la diversitatea  tematică la universul cromatic. Convingându-mă iar și iar că  fiecare  artist nu vede  cele  aproape 17 milioane de culori șu nuanțe din care ar putea alege, ci le simte. Așa se face că  albul, verdele, albastrul sau roșu de siena  sunt altfel  de la o lucrare la cealaltă, purtând  amprenta artistului și a poveștii pe care acesta a ales să o spună. Iar măiestria, dovedită din plin  prin lucrările expoziției, este aceea de a alege dintr-o infinitate de tonuri ale culorilor  exact pe cele  mai potrivite să-l facă și pe cel care le privește nu numai să le vadă, ci și să le simtă. Eu am văzut,  dar mai ales am simțit și  nu mă  sfiesc să spun că  mi-au transmis atâta lumină lăuntrică, mi-au dăruit  atâta senin sufletesc  încât şi   lumea de afară, în mijlocul căreia m-am întors,  am regăsit-o înveşmântată într-un gri mai îmblânzit. Aşa încât, dacă paşii vă poartă în aceste zile  prin faţa Galeriei de Artă  din centrul Ploieștiului,  îmi iau îngăduinţa să vă îndemn să intraţi, expoziția  fiind deschisă până pe 7 februarie,  existând însă intenția de a fi prelungit acest termen inițial. Şi aproape nu am niciun dubiu că, în faţa oricărei lucrări  aţi alege să vă opriţi, veţi primi atingerea  unei raze de lumina care poate să alunge din umbrele, din  frământările, din suferinţele griului cotidian.

Păstrându-se tradiția, au fost  acordate și de această  dată ( cu susținerea financiară a Clinicii ROUA și a  Cabinetului de avocatură Cristina Dobre), premii  pentru trei dintre creațiile expuse,  acestea purtând semnăturile artiștilor Mariana Grumăzescu- Voicu, Tiberius Adet și  Adrian Nicolae. (Fotografii-UAP-Filiala Ploiești )

*Pentru mine tot frumoasă ești ( Pastel)

 

*Spiritus (Acrilic/ pânză)

*Dans (Ulei/ pânză)