Sfântul Ignatie Teoforul (35-107) – se crede că a fost sirian de origine și că, înainte de convertirea sa la creștinism, ar fi fost păgân și mare persecutor al creștinilor. Potrivit tradiției, Ignatie a fost episcop de Antiohia. A suferit moarte martirică la Roma, în timpul domniei împăratului Traian (98-117). A fost arestat, împreună cu alți creștini, în timpul persecuției din Antiohia și pedepsit cu moartea prin aruncare la fiare, în amfiteatrul de la Roma. În timpul domniei lui Heraclie, împăratul Bizanțului, moaștele Sfântului Ignatie Teoforul au fost duse la Roma și se află acolo, în Biserica Sfântului Clement. Numele de Teoforul a fost tâlcuit în două chipuri: primul – cel care a fost purtat de Dumnezeu sau cel care poartă pe Dumnezeu. Potrivit acestei interpretari, Igantie a fost copilul pe care Hristos l-a dat ca pildă de smerenie Apostolilor: «Și chemând la Sine un prunc, l-a pus în mijlocul lor și a zis: Adevărat zic vouă: De nu vă veți întoarce și nu veți fi precum pruncii, nu veți intra în Împărăția cerurilor. Deci, cine se va smeri pe sine ca pruncul acesta, acela este cel mai mare în Împărăția cerurilor». (Matei 18, 2-4).
