Nicoleta Dumitrescu
Odată cu publicarea, recent, a clasamentului pe țări a testelor PISA – o evaluare standardizată internaţional prin care se testează nivelul de înțelegere al unui text și modul în care elevii fac conexiuni interdisciplinare – au ieșit la iveală noi concluzii, incluse în categoria ”dezastru”, în ceea ce privește performanțele școlare. Mai exact, cifrele arată că performanța elevilor români cu vârsta de 15 ani, aflați aproape de finalizarea învățământului obligatoriu, este pe penultimul loc din Uniunea Europeană, aproape jumătate dintre ei încadrându-se la ”analfabetism funcțional” nu doar la materii importante, precum matematică și științe, ci chiar și la… citire, pentru a echilibra într-un fel balanța, existând, dacă se poate spune așa, și un punct forte, elevii de clasa a IX-a având scoruri mari, potrivit acelorași teste Pisa, doar la… viteza cu care aceștia leagă prietenii cu colegii!
Dând timpul în urmă, trebuie spus că nu este pentru prima dată când, în dreptul României, în urma evaluării respective , s-a trecut rușinoasa concluzie de ”analfabetism funcțional”, din păcate, realitatea confirmând că, deși știu să citească, sunt destui tineri care nu înțeleg și ceea ce au parcurs cu privirea. Așa cum s-a întâmplat și în alți ani, și acum, după ce s-au făcut publice aceste rezultate, se pune întrebarea: ”Cum de este posibil așa ceva?”! Ei bine, iată că se poate așa ceva, fără însă ca vreo persoană anume să-și recunoască vreo fărâmă de vină în privința acestei triste realități.
Zilele trecute, plecând de acest subiect, un cunoscut profesor universitar, Dumitru Borțun, a spus printre altele că, făcând parte din generația anilor 70, în acea perioadă plutea în aer o idee care a dispărut, din nefericire, între timp. Și anume aceea că realizarea umană a unei persoane depinde de realizarea sa profesională și asta presupune să învețe, ca să ajungă un bun profesionist. Iar dacă va fi un bun profesionist, atunci își va găsi un loc onorabil, dar și recunoaștere socială și recompense materiale, scopul fiind nu acela de îmbogățire, ci acela de perfecționare și de a ajunge cel mai bun. În schimb, la ora actuală, generațiile tinere ies de pe băncile școlii cu idealul de a munci cât mai puțin și de a câștiga cât mai mult!
Analizând cele spuse, te întrebi oare cine a încurajat, de mai bine de trei decenii, ideea că se poate bogăție mai multă cu școală mai puțină sau deloc? Nu cumva partidele, mai exact cele care, o dată la patru ani, în campaniile electorale, promiteau că au drept candidați mari specialiști în toate domeniile? Cam da! De aici și explicația de ce, în momentul de față, nu există domeniu în care să nu fie ”plantați” oameni, unul și unul, cu recomandare de la partid, firește, și care să fie șefi prin ministere ori prin diverse structuri din teritoriu, ca să nu mai vorbim despre marii specialiști, consilieri ori băgători de seamă! De ce o așa mare înghesuială de ”specialiști” pe funcții cu girul partidelor trecute pe la putere? Pentru că în sistemul de stat se câștigă foarte bine, bașca alte privilegii! Și-atunci, nu astfel de modele în viață, de persoane care au reușit în viață adică, le sunt oferite drept exemplu tinerei generații? Ohoo! Și cât de multe astfel de situații sunt, la tot pasul, inclusiv printre aleșii locali fiind destule exemple de persoane care nu pot citi de pe o coală de hârtie cursiv,cu niciun chip, ordinea de zi ori proiectele de hotărâre ce urmează să fie discutate în cadrul unei ședințe… Iar astfel de exemple, multiplicate, fac dovada faptului că vremurile de astăzi au reușit, tot din păcate, să arate că se poate cu muncă puțină să câștigi mult ori foarte mult! Și atunci, de ce mai este nevoie de atâta școală? Un posibil răspuns se află tot la partide care, iar din păcate, se pregătesc să scoată la înaintare noi liste cu… specialiști, pregătiți pentru anul electoral 2024!
