Sfântul Antonie a trăit în timpul domniei voievodului Matei Basarab și a domnitorului Constantin Brâncoveanu. S-a spus despre el că ar fi un aromân, originar din orașul Ianina, din Grecia. Din cercetările făcute, putem susține că venea dintr-o familie de creștini din satele Olteniei.
Impresionat de viața aleasă pe care o duceau călugării de la Iezeru a intrat frate în acest schit. Dorind să sporească nevoințele monahicești, a cerut binecuvântare Episcopului locului, Ilarion, să meargă la Sfântul Munte Athos. Acesta, cunoscând că este monah îmbunătățit și de mare folos multora, l-a sfătuit să renunțe. Cuviosul Antonie îi ascultă sfatul și în jurul anului 1690 s-a retras la câțiva kilometri de schitul Iezeru, în muntele cu același nume, unde și-a găsit adăpost într-o peșteră. Aceasta i-a devenit chilie și loc de reculegere. Nemulțumit că nu avea un loc anume rânduit pentru rugăciune, a început să sape alături un mic paraclis în stâncă, lărgind stânca în așa fel încât să poată face din ea un lăcaș de închinare și de preamărire a lui Dumnezeu. Terminând această bisericuță, i-a pus o catapeteasmă și icoane, înzestrând-o cu cele necesare săvârșirii dumnezeieștilor slujbe.
În această bisericuță s-a rugat mereu cuviosul Antonie sihastrul, până la sfârșitul vieții. Cobora la schit doar în duminici și sărbători pentru a asculta Sfânta Liturghie și a primi Trupul și Sângele Domnului.
Cuviosul Antonie a stat în sihăstrie 28 de ani și a trăit în total 92 de ani. Mutarea sa la Domnul a fost în 23 noiembrie 1719.
Ținând seama de viața și nevoințele sale, Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române , în ședința din 20 iunie 1992, a hotărât ca el să fie așezat în rândul sfinților. Sfintele moaște ale Cuviosului Antonie au fost așezate în Biserica Schitului Iezer. O particică din sfintele sale moaște se află și la Schitul Dârvari din București.
