Florin Tănăsescu
Spre a nu se mai isca tevatură sau alte chestii naşpa – de genul: la spital, nu, la bal! – partidele politice se numesc, mai nou, Festivaluri.
Cum se prezintă o pădurice formată din pâlculeţe din diverse specii, scriem mai jos.
Festivalul poamelor gălbui roş-verzui.
Pâlcul ăsta are o asemenea rezistenţă la intemperii că niciun joagăr sau motofierăstrău nu-l poate rade. Înfloreşte ori de câte ori vrea el, apogeul fiind când e la guvernare.
Poamele – scriem aici despre membrii lui – sunt dulci-acrişore şi colorate albastru-frezuliu. Nu cad la prima brumă.
Festivalul poamelor zurlii.
Partidul – scuzaţi!, grupul ăsta – are un comportament cam agitat psihomotor. Detalii: Când bate vântul frunza-n dungă, sau cineva la mandolină cântă, nu-şi mişcă crăcile. Când e linişte şi pace, atunci să mi te ţii! A dat un reprezentant de soi pentru ţară. Ăsta, din sfială, cică tace.
Din poamele lui se poate face ţuică sau rachiu. De unde şi vorba: „Ai fost beat de i-ai votat?”
Festivalul poamelor gălbui.
Fructele, veţi zice, sunt gutui. Nu, sunt telefoane mobile. Cu ele se fac selfieuri, se filmează orice caterincă. La încăierare încă nu s-a ajuns, dar e timp. Preventiv, la filiale- spitale din ţară sunt pregătite atele pentru oase rupte, ghips, faşe şi alte chestii d-astea.
Din fructele lui – adică telefoane – gospodinele fac dulceaţă creaţă.
Evident, sunt multe Festivaluri cu poame prin ţară, nu le inventariem pe toate acum.
Mai amintim doar unul, care-i un fel de cal:
Festivalul „Izmene pe călător”.
E vai de capul lui. Nici nu creşte-n sondaje, nici n-are avantaje. Nici n-ajunge vreodată în Parlament sau în Guvern.
Toţi dau în el, că d-aia am zis că-i cal. D-ăla, de bătaie…
Festivalul „Izmene pe călător” doar votează şi visează.
I se mai spune şi popor…
