Cu „lupul” la radiolog: Diomandé/Paradoxul utilului

George Marin

Abia aștepta aparatul cu Raze Pix să îl vadă titular pe Diomandé. S-a întâmplat în partida de la Iași. Aparatul a dorit să analizeze dacă prezența ivorianului în formula de start s-a ivit din cauza absenței lui Țicu, absență ce a generat mutarea lui Hanca în poziția de apărător stânga, ori randamentul din antrenamente i-a generat titularizarea.
Analiza cifrelor din tabel relevă faptul că Diomandé nu a jucat prea multe baloane. Nici nu i se poate face o vină pentru acest lucru, deoarece nu pot fi prea multe baloane care să treacă pe la tine când posesia echipei este mult inferioară celei a adversarului. În plus, menirea postului pe care ivorianul evoluează are alte cerințe. Datoria lui Diomandé de mijlocaș defensiv este să împiedice construcția atacurilor adverse. Și, dacă se poate, să contribuie la acțiunile de atac ale echipei din care face parte. Ar părea surprinzătoare cifra paselor de lungime medie din cele 20 de minute jucate în partea secundă până la înlocuirea sa din minutul 65. Pur și simplu, cifra despre care vorbeam se datorează faptului că l-a „căutat” mingea mai mult datorită poziției sale ceva mai retrase, aproape de linia de apărători, echipa fiind mai „strânsă”, mai compactă (min.55-58). Altfel respectiva cifră ar fi fost asemănătoare, în medie, cu cea din prima parte.
Diomandé s-a arătat a fi un închizător clasic, care își păzește zona, care rareori apare la finalizare în afara fazelor fixe și care are știința păstrării distanțelor față de coechipierul din linie cu el în zona jocului. Toate acestea vin din experiența acumulată de-a lungul timpului. În plus, Diomandé dispune de forță fizică, absolut necesară în duelurile unu-la-unu. Totuși, el nu și-a putut manifesta forța la o lovitură de colț petrolistă, nereușind să scape din îmbrățișarea lui Belu-Iordache, cei doi rămânând ca în „Sărutul” lui Brâncuși în timp ce mingea zbura aiurea (min. 50).
Un alt element important necesar unui închizător este viteza de reacție. La acest capitol, ca și la viteza de alergare, Diomandé cam suferă. Da, el este un jucător masiv, care demarează greu. Dar, atunci când accepți adversarul direct mai departe decât ar trebui ori reacționezi o secundă mai târziu decât ar fi necesar (probleme de intuiție, de anticipare a fazei?), mingea nu poate fi recuperată sau interceptată, lucru ce i s-a întâmplat lui Diomandé de mai multe ori (min. 3, 5 – dar a recuperat Takayuki, 11, 31 – a „ieșit” șutul apărat în zbor de Zima, 33, 45+2, 53). Au fost și două situații în care Diomandé a fost depășit, dar nu a fost chiar vina lui, situația survenind după baloane pierdute de petroliști, în timp ce ivorianul încerca să susțină acțiunea ofensivă (min. 14 – pierduse Dumitriu, 28 – pierduse Gicu Grozav). Chiar dacă Diomandé a fost lent deseori, totuși el a arătat o știință a poziționării care „taie” culoare de pasă, adversarul fiind obligat să joace înapoi sau în lateral. Viteza mult prea moderată l-a dus pe Diomandé într-o alergare ușoară, de încălzire, în loc să susțină viguros acțiunea frontală purtată de Jair, care avea nevoie de un suport consistent (min. 57), ivorianul aflându-se într-o poziție inițială care l-ar fi putut sprijini pe brazilian. Acesta a fost momentul când aparatul cu Raze Pix a piuit, semnalând că bateriile lui Diomandé se descarcă din ce în ce mai rapid.
Puncte pozitive? Da, la Iași a existat și așa ceva. Ivorianul a deschis rapid jocul înspre stânga pentru o acțiune a lui Grozav finalizată cu șutul pe portă (unic al petroliștilor!) trimis de Roman (min. 56). În plus, a baleiat terenul de-a latul, întotdeauna aproape de Takayuki, ceea ce denotă capacitatea de a transpune pe teren cerințele tactice. Iar mingea pierdută din posesie, marcată în tabel, a fost, de fapt, un gest fair-play, o minge trimisă deliberat în aut (min.46).
Evoluția lui Diomandé la Iași nu are cum să nu fie corelată cu evoluțiile din meciurile anterioare. Cu Dinamo, ca și în alte ocazii, intrarea sa a fost aproape salutară, stabilizând jocul la mijlocul terenului. Dar, ce se poate face în fața unui adversar fâșneț – ne referim la ansamblul unei echipe – un adversar care își depășește rapid și tehnic oponentul prin un-doi-uri sau prin alte combinații rapide? În fața unui asemenea adversar, Diomande pare vulnerabil mai ales dacă echipa este „lungă”, chiar dacă el poate compensa prin experiența plasamentului.
Tocmai aici apare paradoxul. Titularizarea lui Diomandé înseamnă, în acest moment – și subliniem cuvintele „în acest moment” – o schimbare consumată în jurul minutului 60. Intrarea sa pe parcurs poate fi de mare ajutor, așa cum s-a dovedit. Pe de altă parte, valoarea lui Diomandé cere mai mult decât postura de rezervă. Ce este de ales?
O vorbă și despre Jefferson, înlocuitorul lui Diomandé. În ciuda câtorva mingi irosite, brazilianul a adus un plus de inventivitate și de viteză, ceea ce a conferit echipei o mai mare elasticitate în zonele de mijloc și de atac, din păcate nu prea pregnant manifestate și nici prea susținute. Șutul trimis chiar de Jefferson a reprezentat prea puțin pentru a reuși anularea impresiei globale de meci nul (min.90+4).