George Marin
Continuăm să depănăm firul poveștii vieții antrenorului emerit Emil Popa, așa cum el însuși ne-a descris-o, cu puțină vreme înainte de a părăsi această lume. Din păcate, multe amănunte legate de viața maestrului sau de performanțele realizate în competițiile pugilistice vor rămâne pe veci nepovestite de cel care le-a trăit, care le-a înfăptuit. Nelăsându-ne să lămurim multe aspecte pentru a desăvârși povestea, firul curmat al vieții maestrului ne pedepsește pentru lipsa de inspirație în a culege cât mai devreme neprețuitele amintiri.
Dispută pentru ring
În pauzele dintre acțiunile loturilor naționale mă ocupam mai departe de sală, de ridicarea ei. Au fost și probleme pe care le-am rezolvat cu sprijin din uzină. Vorbim de transportul materialelor, de mâna de lucru, de multe altele. Materialele erau la categoria „recuperate”. Că or fi fost toate, că n-or fi fost, nu știu ce scria în hârtii. Pe mine mă interesa să se ridice sala, să o dotăm cu cele necesare și să o punem în funcțiune. În plus, directorul mă avertizase că oprește lucrarea dacă se fură ceva din materiale. Apropo de transportul materialelor, a trebuit să obțin aprobare de la Miliție, de la Serviciul Rutier ca să putem duce grinzile și stâlpii de la Uzină până la căminul de pe „Eminescu” cu trailerul.
Am mai spus-o, toată lumea și-a dat concursul, toată lumea s-a implicat. Câteodată unii s-au implicat mai mult decât trebuia. De altfel, aceasta a fost și singura problemă pe care am întâmpinat-o. pe liderul de sindicat îl știam în râcă cu secretarul de partid. Iar eu am folosit situația asta. Președintele de sindicat, care era un foarte bun arbitru internațional de handbal dar al cărui nume nu mi-l mai amintesc, mi-a spus – mi-a dat ordin, mai degrabă – „Măi, Emile, fii atent aici! Faci ring din acela mobil”. „Bine, tovarășu´” am spus eu. Dar cum să ne ajute un ring mobil? Desfă-l pentru antrenament, strânge-l zi de zi… Și, dacă este sală de box, la ce-ar trebui să fie liber spațiul din mijloc dacă nu pentru ring? Așa că m-am dus la secretarul de partid. „Tovarășe secretar, uitați așa, așa, tov. președinte de sindicat vrea ring mobil”. „Emile, fă cum știi tu. Spui că eu ți-am dat dispoziție”. Se punea cineva cu partidul? Am trecut la treabă. Am făcut un postament de ciment atât de trainic încât trebuie să pui bomba ca să fie spart. S-a săpat adânc, vreun metru și jumătate. S-a și greșit. S-a turnat mai mult decât trebuia. S-a spart și s-a refăcut. Când a aflat că se instalează un ring fix, președintele de sindicat a ridicat tonul, fără să știe că atuul este la mine. „De ce țipați la mine? Eu am primit dispoziție de la tovarășul secretar de partid. Mergeți și discutați cu el!”. i-am închis gura. Și nici nu a mai avut curaj să meargă la secretarul de partid. Așa că am montat ringul așa cum se vede și în ziua de astăzi. Dar, mai erau de rezolvat probleme în legătură cu ringul și cu sala. Pe unele le-am rezolvat preluând idei de prin locurile prin care boxul m-a trimis.
