Florin Tănăsescu

Conform rezultatelor unui studiu postat pe site-ul cumneomorimtimpul.ro, poporul român are, pe lângă calitățile născocite de-a lungul vremii (hărnicie, vitejie, ospitalitate, bla-bla-bla) încă un atribut care lipsește altor neamuri: găsirea unei preocupări din lipsă de ocupație.
De exemplu, zilele-astea, discuțiile se concentrează pe întrebarea unde-i mai bine să-l proslăvim pe Cel de Sus – în aer liber, în spații de 2 X 2 mp, sau pe 11.000 de metri pătrați ? Hitul “ Dumnezeu preferă spațiile mici” a găsit adepți și în rândul populației atee, și printre creștini, și printre musulmani. Biserica zice că liberul arbitru este atributul firii omenești, indiferent că se trage din maimuță sau nu. Una peste alta, însă, Catedrala Neamului le stă multora în gât. Chiar dacă până mai ieri ne văicăream că, în timp ce noi ne războiam cu turcii, Occidentul își construia în liniște catedrale ? Cică “Dumnezeu preferă lemnul”. Serios ? De-aia au grijă străinii de bisericuțele, tot din lemn, ridicate prin Ardeal și renovate din fonduri europene ?
O altă preocupare a fost și rămâne năvala imigranților ! Cinșpe amărâți cazați pe la Galați, plus alți trei rătăciți prinși pe fâșie, la Nădlac, încercând să pătrundă ilegal pe pământ românesc, au pus pe jar gospodinele, care nu știau încotro să se mai împartă: între bucătărie, că le dă laptele-n foc, şi sufragerie – unde la televizor se anunță că Merkel ne mărește cota de refugiați. Nu-i așa că era mai bine pe vremea lui Ceaușescu, când, la radio, la ora 11,50, un anunț de genul “Baziaș; cotele apelor Dunării cresc cu 15 centimetri” te lăsa rece ?
Liviu Dragnea a luat și el pulsul știrilor și fața lui Ponta. Amânarea pronunțării în dosarul Referendumului a stârnit un val de nemulțumire în rândul justițiabililor telespectatori, care stau și-acum pe ghimpi și se întreabă “Îi dă cu executare, îi dă cu suspendare ?”. Iar filmul ăsta l-am mai văzut astă-vară, cu Dan Voiculescu în rol principal.
Elevii sunt și vor fi în continuare subiectul preocupărilor noastre trimestriale. Mai ales al licențiaților de facultăți particulare. “Dezastru la simulare”, “Catastrofă la Bacalaureat” sunt câteva titluri care incită la discuții aprinse și o singură concluzie: “Pe vremea noastră, se învăța carte, nu glumă”.
Mai nou, praful saharian cade, iată, pe capul nostru; norii cu particule nocive se abat asupra României, țărișoara noastră fiind vizată, după vizigoți, ostrogoți, tătari, turci, nemți, ruși și de prafuri. Altă temă de dezbateri televizate.
Urmează, cât de curând, ce n-a văzut Parisul – inundațiile, potopul, prăpădul. Și văicăreala de rigoare: “Nu s-a mai văzut așa ceva de 50 de ani”.
Vine, după ploi, rândul căpușelor, care vor suge sângele poporului ieșit la iarbă verde, la grătar. Iată și-un subiect de dezbatere televizată: “ Acțiunile ascunse ale căpușelor împotriva României”.
Avem despre ce discuta și-n primăvara asta.