Luiza Rădulescu Pintilie
Reîntoarcerea de astăzi, după vacanța de vară, în cancelaria Școlii Gimnaziale “Gheorghe Costescu” din Aluniș, pentru pregătirea deschiderii oficiale a noului an școlar, alătură biografiei personale și profesionale a profesoarei pentru învățământul primar Maria Dumitru momente importante: nu mai puțin de 36 ani de ani de când se află la catedră, dintre care 22 chiar în această școală de pe frumoasa vale a Slănicului, nouă generații pentru care a aprins flacăra cunoașterii și 12 ani în care, ca director al instituției, a ținut să lase frumoase urme ale unui mandat pe care și l-a asumat cu toată responsabilitatea, cu toată implicarea și cu o dăruire dusă uneori la sacrificiu. Dovadă că nu școala i-a fost în toți acești ani o a doua casă, ci de cele mai multe ori casa și viața de familie le-a lăsat pe locul doi.
Să fie învățătoare a fost visul său din copilărie, să facă tot ceea ce îi stă în putință pentru școala sa dragă -și chiar mai mult de atât – au fost crezul și îndatorirea pe care și le-a asumat în funcția de director fiindcă, în calitatea sa de fiică a satului, de absolventă a acestei școli, de părinte și de pedagog nu ar fi putut să conceapă altfel. Dovadă că, după momentul în care, la serbarea de sfârșit de an școlar 2022-2023, a anunțat că, din motive personale, renunță la funcția de director odată cu începerea noului an școlar, nu puțini au fost aceia care, dintre colegi, dintre reprezentanți ai inspectoratului școlar și ai administrației locale, ai părinților și chiar ai elevilor au încercat să o facă să se răzgândească. Și nu sunt puțini nici aceia care au convingerea că a ridicat atât de sus ștacheta încât nu va fi ușor înlocuitorului său să continue la același nivel.
“Cei care spun că a fi învățător este ușor, greșesc; cei care spun că este foarte greu , greșesc și ei. Eu consider că este frumos, palpitant, este o meserie care te acaparează, care îți oferă multe satisfacții, bineînțeles nu de ordin material” – aceasta este una dintre încredințările dascălului Maria Dumitru, dovadă că două dintre elevele cărora le-a asigurat baza pregătirii în învățămîntul primar au obținut media zece la examenul național de la încheierea ciclului gimnazial, iar alți colegi de-ai lor au avut la rându-le rezultate foarte bune. Ca director de școală, dintre multele lucruri care ar putea fi scrise, merită evidențiat că a reușit să strângă în jurul său un corp profesoral foarte bine pregătit, asigurând unităților de învățământ din subordine o încadrare cu personal didactic foarte bună, că s-a preocupat constant ca școlile și grădinițele să fie mai mult decât un spațiu modern de învățare și să aibă mai ales o căldură și o lumină care vin nu din… ziduri, ci dinspre oameni, dinspre relațiile cu copiii, cu familiile acestora, cu întreaga comunitate, că a inițiat proiecte și acțiuni educaționale și de mediu – obținând inclusiv finanțare din partea administrației județene în valoare de 85.000 de lei- astfel încât condiția de școală sau grădiniță „de țară“ să nu fie o barieră pentru zborul înalt a cărui șansă merită să fie acordată și copiilor dintr-o comună cum este Alunișul.
În paginile unuia dintre numerele revistei pe care a înființat-o, numind-o simplu și frumos „Foaie de Aluniș”, rămân înscrise pătrunzătoarele cuvinte ale lui Victor Hugo: “Meseria de profesor este o mare şi frumoasă profesiune, care nu seamănă cu nicio alta, o meserie care nu se părăsește seara, odată cu hainele de lucru. O meserie aspră şi plăcută, umilă şi mândră, exigentă şi liberă, o meserie în care mediocritatea nu e permisă, unde pregătirea excepțională este abia satisfăcătoare, o meserie care epuizează şi înviorează, ingrată şi plină de farmec.“ Dar, cu mult mai mult de atât, cuvintele acestea au căpătat, în timp, însuflețirea, venită dinspre elevii care i-au trecut prin mână și vor continuă să-i treacă. În noul an care va începe în curând, elevii din clasa a IV-a a căror învățătoare este vor încheia etapa de pregătire pe care se vor sprijini, fără niciun dubiu, statornicia, deschiderea și lumina celor care vor urma. Apoi, va așeza din nou creionul în mâna unei alte generații, căreia cu siguranță îi va marca destinul așa cum a făcut și pentru toate celelalte. Cu experiența de director probată în cel mai valoros mod – rezultatele și cu formația de om „de echipă“ va rămâne, cu siguranță, același dăruit om școlii și unei profesii la care a visat din copilărie, vrând să-i semene învățătoarei sale. Fiindcă atunci când ești dăruit cu adevărat școlii și vocației de dascăl, fiecare sfârșit devine doar un alt început!
Iar dragostei de copii, cei de acasă și cei de la școală, o va adaugă și pe aceea de tânără bunică și, în mod cert, pentru micuța Carla, care va fi creștinată chiar pe 9 septembrie, poveștile abia așteaptă să fie rostite în felul acela unic de trăire, de emoție și de fericire care nu e scris în cărți, ci doar în inimi
