Florin Tănăsescu
Nu-i vorbă, boi sunt la greu și-acum. Doar jugul a căpătat altă formă. Că, na! Trebuia schimbat ceva și-n ţara asta.
La rândul ei, și musca a prins din zbor mișcarea.
A sărit de pe jug și apare în diverse ipostaze, care mai de care mai atrăgătoare. Icoană-ntr-un par s-o pui, pentru votat.
Avem, aşadar:
Musca trăgătoare de targă pe uscat.
Asta gâfâie, se chinuie, se strofoacă în faţa aparatelor de filmat. Că nu-i uşor să tragi după tine nimic. Mai cazi naibii în nas. Din inerţie sau din prostie… La o adică, îşi pune şi câte-o boneţică marcată cu cruce roşie, să pară că salvează nici ea nu ştie ce. Importantă e intenţia. Şi gata! I-ajunge câte-o fiţă din asta, de două-trei ori pe an, să prindă alt mandat.
Musca-n lan.
Bâzâitoarea îşi pune o ie peste ea şi intră-n lanul de cânepă. Pune mâna p-o sapă, dar un consilier cu mapă îi zice că mai trebuie s-aştepte pân’ se coace floarea-soarelui. După ce rânjeşte româneşte, mănâncă seminţe, ţaţa. Că asta ştie cel mai bine. Feriţi-vă de coji!
Specia musca la ţesut.
De dragul vremurilor – of, apuse! – , asta se duce la război. La ăla de ţesut, nu vă gândiţi că mai există şi pe la noi vreo Ecaterina Teodoroiu II. Stă şi se uită la preşuri, îşi aduce aminte cum râdeau bagabonţii de ea când se ducea cu ele la gârlă şi le uita pe prund, de-o bătea mă-sa ca la fasole. Acum e mândră de ea! Şi unii dintre noi…
Musca-n lapte?
Aşa ceva nu mai există. Doar unii care se întreabă: ”De ce se bagă nefericita asta acolo unde nu-i fierbe oala?”. Sau “De ce atâţia boi pe la noi?”.
Cum ziceam, nu-i vorbă: au fost, sunt şi vor fi mereu boi în ţara asta.
Jugul e presiunea atmosferică, fireşte, deci pluteşte schimbarea în ţara asta. Iar dacă mai punem la socoteală şi bâzâitul muştelor, cum să nu simţim şi noi româneşte?
Sau s-o mierlim…
S-aude un “Bâzzzz”?”
Păi, a coborât musca de pe tavan, pe divan.
