Traumele din copilărie sunt, din păcate, o experiență destul de comună. Din fericire, există modalități de a obține ajutor, chiar și ca adult. Iată, potrivit unui amplu documentar prezentat de Hotnews, ce este trauma din copilărie, cum se manifestă efectele ei, precum și cele mai bune strategii terapeutice care pot ajuta.
Trauma este pe cât de ușor, pe atât de greu de definit. În concepția lui Gabor Maté, medic și psiholog specializat în studiul traumei, traumele se împart în traume cu „t” mic și traume cu „T” mare. Dacă acelea din ultima categorie sunt reprezentate de abuzul din copilărie (sentimental, fizic, sexual), violența din familie, pierderea unui părinte ori un divorț cu scandal, traumele cu „t” mic sunt mai puțin conștientizate. Însă sunt mult mai răspândite, dureroase și ne afectează relația cu noi înșine și cu ceilalți de-a lungul vieții, spune Iulia Barca, psihoterapeut. Mai mult de atât, traumele pot lăsa urme diferite de la persoană la persoană pentru că oamenii nu reacționează la un eveniment tragic în același fel.
Un eveniment traumatic este o situație sau un eveniment înfricoșător ori periculos care pune în pericol viața sau integritatea corporală a unui copil. Simpla prezență la un eveniment periculos, fără a fi victima, poate fi, de asemenea, traumatizantă. Când spunem evenimente traumatice ne referim la:relații abuzive (fizice, emoționale, sexuale); violență domestică sau violență școlară; abuz psihologic sau emoțional; abuzul sexual; dezastre naturale; pierdere bruscă sau violentă a unei persoane dragi;factori de stres legat de izbucnirea unui război în care pleacă sau moare un părinte;exploatare sexuală (trafic sau prostituție); neglijare;accidente grave sau boli care pun viața în pericol.
Astfel de evenimente traumatice duc adesea la reacții fizice și emoționale intense. În timp ce reacțiile la traume pot varia de la o persoană la alta, există simptome generale de traumă care trebuie căutate atât la copii, cât și la adulți. La preșcolari și școlari, efectele traumei se manifestă prin:anxietatea de separare de părinte; coșmaruri, plâns sau țipat mult; o hrănire deficitară; pierdere în greutate; probleme cu somnul; teamă sau anxietate; sentiment de vinovăție sau rușine; dificultăți de concentrare.
La adolescenți, efectele traumei pot include toate simptomele de mai sus, precum și: depresie sau singurătate;abuz de alcool și/sau droguri; comportament sexual riscant; tulburări de alimentație sau alte comportamente de auto-vătămare. Unii supraviețuitori ai traumelor din copilărie pot experimenta: probleme de sănătate pe termen lung, cum ar fi diabetul sau bolile de inimă; probleme de conformare la reguli (păstrarea locului de muncă, a relațiilor interumane);tulburare de stres post-traumatic.
Până la 15% dintre fetele și 6% dintre băieții care trec printr-o experiență traumatică prezintă simptome de stres post-traumatic. Femeile au un risc de două până la trei ori mai mare decât bărbații de a manifesta tulburare de stres post-traumatic. Potrivit Colegiului American de Obstetrică și Ginecologie, femeile care au suferit abuzuri sexuale în copilărie sau adolescență prezintă adesea simptome de tulburare de stres post-traumatic, percepție de sine distorsionată, sentimente de rușine, vinovăție, auto-învinovățire și durere fizică cronică. Traumele din copilărie pot avea efecte imediate, dar aceste pot apărea și mai târziu. V-ați gândit vreodată că purtați semnele traumelor din copilărie? Conform psihologului Gabor Maté, adulții care suferă de diferite adicții, cei care sunt dependenți de alcool, de tutun, de droguri, cei care ajung în afara legii ori se îmbolnăvesc grav sunt cei care au fost sever traumatizați din copilărie. Neglijați sau abuzați fizic, emoțional, sexual. Adicția este o consecință a suferinței. Iar cei dependenți au nevoie să-și vindece traumele pentru a se însănătoși.
Un copil traumatizat se simte profund rușinat. Și-a pierdut încrederea în sine, se autovictimizează pentru ceea ce i s-a întâmplat. Durerea emoțională este atât de mare și de atât de lungă durată, încât ca adult va deveni sclavul substanțelor (alcool, droguri) în încercarea de a se anestezia. Un astfel de adult are traume nerezolvate. Acele lucruri despre care se crede că au rămas în trecut dar care au lăsat urme. Amintirile, chiar dacă sunt îndepărtate sau inconștiente, sunt adânc întipărite în tot ceea ce simțim, facem în raport cu ceilalți și în stima de sine.
Traumele din copilărie se pot „scurge” uneori în viața adultă, deoarece, indiferent cât de mult încearcă persoana respectivă să meargă mai departe există încă un copil traumatizat care trăiește în a . Dacă nu a avut suficient ajutor sau terapia potrivită pentru a-și rezolva trauma, această parte a copilului din ea încă poartă trauma și suferința sa. Trauma sa din copilărie trăiește în simptomele sale. În depresie. În atacurile de panică. Într-o tulburare de alimentație. Griji obsesive, anxietăți catastrofale și temeri de relație. „Trauma cu «t» mic poate să însemne neglijare, deconectare emoțională, lipsa unui adult în jur care să fie atent și disponibil la nevoile copilului. Mai târziu, în viața adultă, mă voi aștepta să nu primesc atenție de la oamenii cu care creez relații, să nu fie acolo pentru mine și să nu mă pot baza pe ei. Dacă, de exemplu, am fost înconjurat de oameni toxici în copilărie, voi tolera toxicitatea pentru că îmi este familiară”, a detaliat Iulia Barca pentru SmartLiving.ro.
Există mai multe opțiuni atunci când vine vorba despre găsirea unei strategii eficiente pentru vindecarea traumelor din copilărie. Mentalitățile adânc înrădăcinate pot fi schimbate cu ajutorul unor strategii care te pot ajuta să depășești sentimentele de furie sau de inadecvare.
1. Daţi frâu liber furiei. În procesul de vindecare, primul pas îl reprezintă adesea eliberarea furiei. „Toate emoțiile vin cu un mesaj care spune ceva despre noi. De ce nu am vrea să le ascultăm? Nu trebuie să facem eforturi să nu simțim și să nu auzim propriile emoții”, spune psihologul Iulia Barca. Permițându-ne să fim furioși pentru ceea ce simțim este modul în care recunoaștem trauma de care suferim. Victimele traumelor din copilărie petrec adesea ani de zile minimizând evenimentul sau respingându-l, pretinzând că nu s-a întâmplat sau cedând sentimentelor de vinovăție sau auto-învinovățire. Singurul mod în care se poate începe vindecarea este recunoașterea că a avut loc un eveniment traumatic și că victima nu a fost responsabilă pentru el.
2. Preluaţi controlul. Sentimentele de neputință se pot transfera până la vârsta adultă și vă pot face să vă simțiți și să vă comportați ca o victimă perpetuă, determinându-vă să faceți alegeri bazate pe durerea din trecut. Când o persoană estre victimă, trecutul deține controlul asupra prezentului său. Dar când și-a învins durerea, prezentul este controlat de ra. Cei care reușesc să-și vindece traumele nu-și ignoră emoțiile. Le acceptă. Și mai acceptă că viața este inegală. Că vor mai exista circumstanțe pe care pur și simplu nu le vor putea controla. Acceptați asta!
3. Acceptaţi-vă trauma. Acceptarea traumei nu înseamnă că sunteți de acord cu ea. Acceptarea înseamnă că ați decis ce veți face cu ea de acum înainte. Puteți decide să o lăsați să vă conducă viața sau puteți decide să o lăsați să plece. Nu va dispărea ca prin magie, dar nici nu va mai avea puterea să vă influențeze toate domeniile vieții.
4. Înlocuiţi obiceiurile proaste cu altele, bune. Obiceiurile proaste pot lua multe forme, cum ar fi negativitatea și neîncrederea în ceilalți sau apelarea la alcool sau droguri atunci când sentimentele devin prea greu de suportat. Un psihoterapeut ajută în astfel de cazuri. La fel de bine cum vă poate ajuta conștientizarea faptului că indiferent ce se întâmplă – pierzi un job, o persoană iubită – sunteți tot o persoană valoroasă. Sunteți în proces de învățare și creștere, la fel ca toți ceilalți.
Când o persoană a fost grav rănită în copilărie, dezvoltă emoții scăpate de sub control, lipsă de speranță, mecanisme de apărare și percepții deformate la care est5. Aveţi răbdare cu dumneavoastră. e greu să renunțe. Va fi nevoie de mult timp și muncă susținută pentru a renunța la aceste sentimente. Fiți răbdător cu dumneavoastră și bucurați-vă de progres, indiferent cât de mic pare. Micile victorii în recuperare sunt cele care vă vor ajuta în cele din urmă să câștigați bătălia vindecării traumelor din copilărie.
6. Înlocuiţi furia cu dragostea. Furia față de cel care v-a transformat într-o victimă este paralizantă. Furia față de sine pentru a celor care au permis sau nu au putut să se opună este zdrobitoare. Amintați-vă că răutatea oamenilor vine din propriile lor răni nevindecate. Neajunsurile sunt ale lor, nu ale dumneavoastră. Adunați în jurul dumneavoastră oameni care oferă bunătate în loc de ură. Dragostea/bunătatea ajută mult mai mult vindecarea decât furia clocotitoare .
