Nicoleta Dumitrescu
Punerea de acord asupra soluțiilor care să aibă ca principal scop identificarea de noi resurse financiare care să se adune în sacul bugetului de stat astfel încât România să se încadreze în ținta de deficit și să nu fie în situația de a se pierde fondurile europene se lasă, în continuare, cu lungi discuții între cei de la PSD și PNL, atât în cadrul coaliției, cât și separat.
Pe de altă parte, nici nu prea ar avea cum să nu se lase cu discuții și negocieri între politicieni, având în vedere faptul că, fiind vorba despre economii, e greu ca și unii și alții să-și pună mâinile, frățește, rod al consensului, pe cuțitul pregătit special pentru tăieri! Deocamdată, singura propunere ce ar fi fost avansată și agreată ar fi desființarea celor peste 200.000 de posturi bugetare neocupate din administrația publică, lucru ce ar duce, implicit, așa cum deja s-a anunțat, și la dispariția câtorva mii de șefi, în continuare, la modul declarativ, bătându-se moneda pe reducerea cheltuielilor din administrația centrală.
Cum era firesc, anunțul privind un număr de posturi la prima vedere extrem de mare ce ar urma să dispară ridică deja suspiciuni, printre politicienii care au ridicat această problemă fiind un fost premier, dar și un fost șef peste liberali la nivel național – Florin Cîțu, care într-o intervenție televizată a ținut să-și spună punctul de vedere pe această temă. Concret, acesta ar dori ca să se spună public și unde erau acele posturi, ce lefuri erau trecute în dreptul acestora, în ce sectoare erau, Cîțu punctând că personal ar putea avea suspiciuni că respectivele posturi erau făcute pentru ceea ce el a numit ”sinecuri” – adică slujbe bine retribuite care nu necesită nicio muncă – în perspectiva finanțării campaniei electorale de anul viitor. Dacă fostul premier o avea dreptate sau nu cu teoria pe care o avansează, nu știm. Oricum, cifra celor 200.000 de posturi bugetare neocupate ridică unele semne de întrebare. Cum de au putut fi atât de multe și de ce până acum nu se știa de ele? Răspunsul poate fi însă legat tot de domeniul politic, pentru că de partide a tot ținut, după cum se știe, și aprobarea organigramelor.
Și-apoi, iar nu este un secret foarte mare că, o dată la patru ani, primul lucru pe care îl fac partidele care vin la putere este acela de a-și asigură oamenii pe funcții de ministru, secretari de stat și până la consilieri, secretare etc. Or, cu știrea cui erau atâtea posturi neocupate și cu ce lefuri ?
Pe de altă parte, dând timpul în urmă, să ne reamintim că inclusiv Florin Cîțu, pe vremea când era la Palatul Victoria, promisese , la fel ca și alți premieri, de altfel, reformă în administrația publică, una cuplată cu reforma salarizării pe criterii de performanță. S-a făcut ceva în acest sens?! Evident că nu, pentru că, tot acesta spunea, imediat după ce ajunsese șeful Guvernului, că fiecare guvernare ar trebui să-și aducă propria echipă cu care să lucereze, întrucât este complicat să faci performanță cu ”garnitura” din fosta guvernare!
În aceste condiții, probabil că, pe ici pe colo, în timp, au mai rămas ceva rămășițe din toate garniturile fostelor guvenări, cât să se adune de vreo 200.000 de posturi ce s-a descoperit acum că sunt necupate! În fapt, nimic din ceea ce se descoperă, din când în când, că poate să dăuneze statului și bugetului său, nu s-a făcut fără să se cunoască și undeva, mai… sus, totul fiind făcut pe baza strategiilor politice, în condițiile în care o dată la patru ani este,se știe, campanie electorală.
