Sfântul Mare Mucenic Pantelimon s-a născut în anul 284, în orașul Nicomidia. A trăit în timpul împăratului Maximian (286-305). La naștere a primit numele de Pantoleon, care înseamna «cel în toate puternic ca un leu», un nume păgân, căci tatăl său împărtășea credinţa în zei. Însă Evula, mama sa, era creștină. Aceasta moare la puţini ani de la nașterea lui Pantoleon. La îndemnul tatălui său, termină Școala de Medicină din Nicomidia, iar ucenicia o va face cu renumitul medic Eufrosin. Află de la preotul Ermolae că Hristos este singurul doctor adevărat. După ce ridică din moarte un copil care fusese mușcat de o năpârcă, prin chemarea lui Hristos, cere să fie botezat. După ce primește botezul de la preotul Ermolae, numele său a devenit Pantelimon, care înseamna «cel cu totul milostiv».Sfântul Pantelimon ajunge, după puţină vreme, la o cunoaștere desăvârșită a artei medicale încât împăratul Maximian ,care îi remarcase calităţile, intenţiona să îl ia la palat ca medic particular. După ce a vindecat un orb, împăratul i-a cerut lui Pantelimon să renunţe la credinţa creștină. Pentru că a refuzat, sfântului Pantelimon i s-a tăiat capul. În loc de sânge, a curs lapte din trupul său. Din anul 303, anul morţii sale, Sfântul Pantelimon este considerat ocrotitorul medicilor. Fiind un tămăduitor al bolnavilor, mai multe spitale și așezăminte poartă numele său.
