Florin Tănăsescu
Era penultimul om din sat. Nu de alta, dar în urma lui mai era cineva: umbra. Stătea pe malul gârlii și arunca în apă pietre. Numele lui: „Ultimul Răcnet”.
În gâște sau rațe, azvârlea? Ei, na! În oameni. Și le zicea vorbe grele.
Sătenii ar fi putut să-i crape capul cu sapa, toporul, dar nu s-au coborât la mintea prostului. Și rău au făcut!
În nopțile cu lună, „Ultimul Răcnet” fura ouă. Avea ce mânca, dar asta-i era apucătura. Așa că, ce naiba să mai zică lumea? Nimic!
Deși putea să-i frigă una-n freză. Ori să-i pună o prăjină pe spinare. Dar n-au făcut-o. Iar acu’-i prea târziu.
„Ultimul Răcnet” era mai prost – sau mai deștept, depinde din ce unghi privim lucrurile – decât credeam noi. C-a născocit ceea ce-n „Metafizica politico-mioritică” se cheamă „Ultraultimul răcnet”.
Dezvoltăm subiectul: Asta-nseamnă că viteza de propagare a minciunilor sale o depășește p-a sunetului.
Mai în detaliu: Dacă arătarea (de „Ultimul Răcnet” zicem) își face apariția-n vreo piață – și cam așa arată țara – lumea imediat știe ce vrea să zică. Că moare de dragul ei. Al pieței.
Al pieței monetare, spun unii, dar votanții tot nu dau crezare.
Descoperirea cu pricina a revoluționat branșa electronică. Un exemplu: Au apărut televizoarele fără sonor. Că atunci când apare „Ultimul Răcnet” pe sticlă, până și copiii știu ce minciuni vrea să zică.
Altă gherlă – deși e considerată drept invenție – a lui „Ultimul Răcnet” este „Sorcova-fulgerătură”.
Amănunte: Cu ea scurtcircuitează tot ce mișcă-n țară. De-aici și expresia „Cine mișcă nu mai mișcă, cine mișcă mișcă mort”.
În fine, de teapa lui „Ultimul Răcnet” sunt la greu.
Eu caut un paratrăsnet de ultimă generație, că na! Nu se știe când lovește „Sorcova-fulgerătură”.
Atențíe, tună!
