Această sfântă era din Antiohia Pisidiei, fiind fiica lui Edisie, popă idolesc. După ce a murit mama ei, a dat-o tatăl său pe seama unei femei. Făcându-se ea de 12 ani, se ruga să învețe credința creștinilor și a învățat-o de la creștinii care erau din acel sat. Iar când a fost ca de 15 ani, a poftit să săvârșească lupta muceniciei. Dacă a aflat de aceasta, ighemonul Olimvirie a trimis de a prins-o și a băgat-o în temniță. Peste puține zile, scoțând-o, a adus-o la judecata sa și, văzând-o, s-a spăimântat cu totul de frumusețea ei. Întrebând-o de unde este și cum îi este numele, ea zise: „Marina mă cheamă, născută și crescută în Pisidia și cred în numele Domnului meu”. De aceea, nevrând ea a se lepăda de Hristos, a poruncit și a fost bătută cu toiege fără milă, până s-a înroșit pământul de sângele ei; apoi au băgat-o în temniță. Și s-a făcut cutremur mare, încât se cutremura temnița, și iată a ieșit dintr-o parte a temniței un balaur șuierând tare, și târându-se, părea că varsă foc împrejurul sfintei. De aceea, speriindu-se ea foarte și îngrozindu-se, ruga pe Dumnezeu. Atunci acel groaznic balaur s-a prefăcut arătându-se în chip de câine negru; iar sfânta, luându-l de păr și găsind un ciocan, l-a bătut pe cap și peste spinare până l-a slăbit. După aceasta, fiind adusă sfânta la a doua cercetare și rămânând tare în credința lui Hristos, a fost supusă la multe chinuri pe care răbdându-le, ighemonul cu mânie i-a tăiat capul.
