Au trecut câteva zile de când profesorul Octavian Bălteanu a fost condus pe ultimul drum! Discret, demn, așa cum a trăit toată viața, Octavian Bălteanu a lăsat în urmă o lume pe care, probabil, că dacă ar fi posibil să o revadă peste câțiva ani, nu ar mai recunoaște-o. O „lume“ pe care suntem pe cale să o pierdem și noi, fără să ne dăm seama!
Prea grăbiți, cu prea puține ”repere”, lumea noastră devine altfel: fără valori, fără ierarhii, fără profesori, dascăli și profesioniști, fără respect, fără frica de
„Dumnezeu”, fără prieteni adevărați, fără, fără, fără… ”Lumea” profesorului Bălteanu, deceniile de viață active, dedicate 100% sportului, familiei și profesiei într-un spirit de corectitudine, respect și devotament, s-a cam dus! Am văzut asta și în curtea bisericii, printre cei care au venit să-i aducă un ultim omagiu. Doar doi-trei ”copii” în jurul a 40 de ani, în rest, oameni – unul și unul – care au făcut performanță și au adus cinste Ploieștiului, care au muncit pentru sportul prahovean, care au respectat , au muncit onest și au slujit acest fenomen! Printre ”cele lumești”, cu care domnul Bălteanu a … trecut dincolo, în afara cărții sale, în afara unei mingii, s-a strecurat și un Ziar ”Prahova”! Pe care dânsul l-a respectat și l-a iubit atât de mult.
Prea grăbiți, din păcate pentru noi, probabil că nu vom sesiza că, de Sărbători, mesajul DIN SUFLET, din partea ”Domnului Profesor” nu va mai veni…
Dumnezeu să-l ierte și să-l odihnească!
