Traian D. Lazăr
Schimbările contextului social-politic joacă pentru comportamentul omului același rol pe care schimbările naturii îl au pentru evoluția plantelor și animalelor. S-a observat că, după decembrie 1989, în domeniul literaturii, noile condiții social- politice au determinat sporirea interesului autorilor și cititorilor pentru speciile literaturii intime și individuale, memorii, jurnale etc. Era reacția la accentul pus anterior pe colectivitate.
Un fenomen asemănător s-a produs în domeniul studiilor de istorie și sociologie, unde specia monografiilor ia amploare. Sătui să-și cerceteze și citească trecutul prin prisma principiului luptei de clasă, oamenii și-au îndreptat atenția spre cunoașterea trecutului așezării lor, a comunității din care făceau parte, în care raporturile interumane se manifestă preponderent armonios nu conflictual.
În Ploiești, ing. Constantin Trestioreanu, om de afaceri și animator cultural, cu un instinct în pas cu vremea, a sesizat noul curs al așteptărilor cititorilor și al preocupărilor scriitorilor și istoricilor. A adunat în jurul său oameni animați de aceleași preocupări și a pus bazele Societății culturale Ploiești-Mileniul III în anul 2001. Societatea are ca scop cercetarea, redactarea și publicarea de cărți, studii, etc privind istoria locală, trecutul și prezentul Ploieștiului și altor așezări din județul Prahova, ca sursă și temelie a istoriei generale Realizările culturale ale Societății sunt numeroase și variate: 130 de publicații în cei 22 ani de existență. Cea mai de seamă dintre acestea este monografia „Marea Carte a Ploieștilor”, cuprinzând 3 volume, fiecare cu aproximativ 1000 de pagini, în total peste 3000 pagini, lucrare premiată de Academia Română cu distincția Meritul Academic în anul 2020. Concomitent, istoricii membri ai Societății au publicat și monografiile localităților/ comunelor Pucheni, Trestioara, Lapoș .
Recent a fost publicată o nouă monografie, Vadu Părului. Popas istoric pe drumul cel mare, având ca autori pe Gh. Marinică, Ion R. Dedu și Filofteia Marinică. Fiecăruia dintre cei trei coautori i-au revenit sarcini precise în redactarea lucrării. Ion R. Dedu a fotografiat și transcris din grafia chirilică numeroase documente din arhive și biblioteci, Filofteia Marinică a realizat capitolul consacrat graiului locuitorilor așezării, iar Gh. Marinică a asamblat și redactat toate informațiile privind evoluția localității , care fiind satul său natal au fost tratate din perspectivă istorică și sufletească.
Scriitor experimentat (are la activ aproximativ 40 publicații/cărți), Gh. Marinică și-a dat seama că materialul de care dispune nu satisface în întregime cerințele redactării unei monografii clasice și a precizat acest fapt în subtitlul cărții, „Pagini de monografie” întrucât conține, în principal, informații privind istoria așezării. Volumul este, de fapt, o monografie istorică, fapt confirmat și de expresia din titlu, „Popas istoric”. O altă expresie din titlu, „drumul cel mare”, vrea să evidențieze statutul așezării Vadu Părului ca important reper geografic. Cu prilejul lansării cărții, Gh. Marinică a arătat că așezarea Vadu Părului este, de fapt, „un important reper geografic pe Drumul cel mare al transhumanței și al transportului sării (spre Dunăre), loc de popas și de trecere peste vadul Cricovului Sărat”. Cu același prilej, prezentând cartea, dr. Polin Zorilă a subliniat că partea cea mai consistentă a lucrării este partea a doua, intitulată „Pagini de istorie”.
Structura lucrării susține, de asemenea, caracterul de monografie istorică a volumului având și inserții de monografie sociologică și monografie geografică. În acest sens, la festivitatea de lansare a cărții, Gh. Marinică a precizat: „Închin deci această carte, scrisă cu sufletul, vadupărenilor mei, oameni harnici, neînfrânți în juguri , umilințe, drame și tragedii groaznice, păstrându-și demnitatea și alcătuind o comunitate unită, producătoare de valori materiale și spirituale”.
Trecând în revistă evoluția cronologică a așezări, autorii arată că descoperirile arheologice atestă prezența umană în zonă încă din epoca bronzului. Un document istoric provenind din vremea lui Radu cel Frumos demonstrează existența așezării începând cu anul 1464, cu trimitere către epoca lui Mircea cel Bătrân.
Folosind surse istorice emise de Basarab cel Tânăr (1482), Neagoe Basarab (1512), Radu de la Afumați (1525), Radu Paisie (1541, 1542, 1543), Alexandru Mircea (1571 și 1579), Matei Basarab (1633, 1634, 1637 și alte documente din 1813, 1823, 1833, 1847-1851, 1853, 1864 autorii au conturat tabloul existenței comunității umane, statutul social , ocupațiile locuitorilor, raporturile sociale, modul de trai etc.
Detalii semnificative sunt oferite în legătură cu legea rurală din 1864, răscoala din 1888, reforma agrară din 1921, situația așezării în timpul celor două războaie mondiale.
Gh Marinică a subliniat, la festivitatea de lansare, că lucrarea aduce un omagiu celor 137 de eroi din rândul localnicilor căzuți la datorie în războaiele de întregire (1916-1918) și de reîntregire (1941-1944). Ca orfan de război, martor al evenimentelor, Gh Marinică omagiază pe „acei adevărați părinți din Primăria Ploieștilor, din Armată, Poliție, organizațiile obștești, economatele din fabrici și unele familii de mare Omenie, ei înșiși abia ieșiți din nenorocirile războiului (al doilea mondial), care -în condițiile unei secete pustiitoare- s-au unit și au găsit resurse pentru întreținerea noastră în cele două orfelinate (ploieștene) din anii 1946-1954”.
Așezarea Vadu Părului a avut întotdeauna locuitori interesați de cunoașterea informațiilor despre trecutul comunității și de păstrarea tradițiilor locului. Aproximativ la fiecare jumătate de secol s-au alcătuit monografii ale localității. Recenta monografie, mult mai bine fundamentată științific, are și pagini redactate parcă pe un ton mai romantic. Din paginile respective se desprinde nostalgia redactorului Gh. Marinică după localitatea din care a plecat la vârsta copilăriei.
