Alimentele Bio, ecologice sau organice au devenit atât de populare în ultimii ani iar supermarketurile au rafturi întregi destinate acestor produse. Sunt aceste alimente mai sigure sau mai hrănitoare? Iată ce arată studiile, potrivit unui documentar pregătit de Hotnews.
Cuvântul „ecologic” se referă la modul în care fermierii cresc și procesează produsele agricole. Aceste produse includ fructe, legume, cereale, produse lactate și carne. Practicile de agricultură ecologică sunt concepute pentru a îndeplini următoarele obiective: Îmbunătățirea calității solului și a apei;Reducerea poluării;Condiții de trai sigure și sănătoase pentru animalele de fermă; Promovarea resurselor sustenabile în ferme.
Materialele sau metodele nepermise în agricultura ecologică includ:Îngrășăminte artificiale (sintetice);
Folosirea nămolurilor de epurare ca îngrășământ; Pesticide sintetice pentru combaterea dăunătorilor;Utilizarea radiațiilor (iradierea) pentru conservarea alimentelor sau pentru a elimina bolile sau dăunătorii; Utilizarea tehnologiei genetice pentru a schimba structura genetică (ingineria genetică) a culturilor, ceea ce poate îmbunătăți rezistența la boli sau dăunători sau pentru a îmbunătăți recoltele; Antibiotice sau hormoni de creștere pentru animalele de fermă.
Materialele sau practicile în agricultura ecologică pot include:Folosirea deșeurile din plante ca îngrășământ verde, a gunoiului de grajd sau a compostului pentru a îmbunătăți calitatea solului; Rotația plantelor pentru a menține calitatea solului și pentru a preveni dăunătorii sau bolile;Culturi de acoperire care previn uzura solului (eroziunea) atunci când secțiunile de teren nu sunt utilizate; Resturi vegetale sau rumeguș pentru a controla buruienile; Insecte sau capcane pentru insecte pentru combaterea dăunătorilor;Anumite pesticide naturale și câteva pesticide sintetice aprobate pentru agricultura ecologică, utilizate rar și doar ca ultimă opțiune și coordonate cu un agent de certificare organic.
Practicile ecologice pentru animalele de fermă includ:Condiții de viață sănătoase și acces la exterior; Hrănirea cu iarbă pentru a acoperi cel puțin 30% din nevoile nutriționale ale animalelor de fermă în timpul sezonului de pășunat; Hrană organică pentru animale; Vaccinarea împotriva bolilor. Termenii „natural” și „organic” sunt diferiți. De obicei, termenul „natural” de pe eticheta unui aliment se referă la faptul că produsul nu conține coloranți, arome sau conservanți artificiali, însă nu are de-a face cu metodele sau materialele folosite pentru a cultiva ingredientele alimentare.
De asemenea, e important să nu confundați alte etichete alimentare obișnuite cu etichetele organice. De exemplu, liniile directoare certificate în privința cărnii de vită ecologică includ accesul animalului la pășune pe parcursul a cel puțin 120 de zile de sezon de pășunat și interzicerea hormonilor de creștere. Dar etichetele pe care se precizează „animale crescute în aer liber” sau „fără hormoni de creștere” nu înseamnă că fermierul a urmat toate liniile directoare pentru certificarea ecologică.
Unele date arată posibile beneficii pentru sănătate ale alimentelor organice în comparație cu alimentele obișnuite. Dar studiile sunt limitate, în această privință. O meta-analiză care compară compoziția nutritivă a produselor din carne normală și carne Bio a scos la iveală că nu există aproape nicio diferență semnificativă. Singura deosebire dintre cele două tipuri de carne a fost legată de profilul acizilor grași: atunci când cercetătorii au reunit datele de la toate speciile de animale, au găsit o cantitate semnificativ mai mare de acizi grași omega-3 și acizi grași polinesaturați totali în carnea Bio.
Potrivit autorilor studiului, această diferență poate fi atribuită, în primul rând, alimentației pe bază de iarbă/furaje a animalelor, conformă cu standardele agriculturii ecologice, spre deosebire de furajele obișnuite care sunt bogate în porumb, cereale, soia și subproduse animale.
Într-un alt studiu, care a analizat carnea de vită, în mod specific, cercetătorii au concluzionat că opțiunea organică „are o valoare nutritivă mai mare”, conține mai puțin colesterol și are niveluri mai mari de antioxidanți.
Există așadar dovezi care sugerează că produsele ecologice pot contribui la îmbunătățirea stării de sănătate. Dar, pe măsură ce această piață devine din ce în ce mai mare și mai profitabilă, integritatea reglementărilor pe care le presupune începe să fie amenințată, potrivit cercetărilor.
De asemenea, o viziune mai holistică asupra sănătății ar trebui să includă și bunăstarea mediului înconjurător. Iar, în comparație cu producția convențională de carne, versiunea ecologică pare, cu siguranță, mai ”curată” din acest punct de vedere: animalele sunt hrănite cu iarbă și furaje organice, nu li se administrează antibiotice sau hormoni. Din păcate, există și dovezi care sugerează că poluanții pe care consumatorii încearcă să-i evite consumând produse ecologice sunt, de fapt, inevitabili. Poluanții organici persistenți (POP) sunt omniprezenti. Într-un studiu din 2017, cercetătorii nu au identificat mostre organice lipsite de contaminare: „diferențele dintre carnea produsă ecologic și cea convențională au fost minime.”
Vestea bună este că expunerea la aceste substanțe chimice nu declanșează automat cancerul. Suntem constant în contact cu astfel de substanțe chimice, iar evitarea lor ar fi o sarcină imposibilă. Cheia alimentației corecte este echilibrul, cu alimente din toate categoriile. Cele care ar trebui să predomine sunt legumele, cele cu frunze, dar și cele colorate, leguminoasele (sau boabele, în limbajul obișnuit), cerealele integrale, fructele, toate acestea urmate de pește gras, fructe de mare, carnea slabă (preferabil de pasăre) și lactatele semidegresate. Pe ultimul loc ar trebui să se afle carnea roșie, carnea procesată, alimentele cu zaharuri și grăsimi saturate la pachet.
