George Marin
Nu numai că Edward Murphy a rămas în memoria colectivă pentru așa-zisele legi, dar, mai mult, spiritul lui poate apărea pretutindeni, unde nici cu gândul nu gândești. Uite că a fost prezent și în sala Dinamo, la meciul de calificare pentru Campionatul European din 2024.
„Orice lucru care începe bine se sfârșește prost” spune una dintre „legile” emise de Murphy. Așa a fost și miercuri seară în sala bucureșteană. Băieții noștri, cu ploieșteanul Iancu în poartă, au început bine partida, și-au creat și au menținut un avantaj de două sau trei goluri până în minutul 15, moment care a coincis cu înlocuirea lui Humet, dar mai ales a lui Kuduz, eficient ca marcator și pasator totodată. De acord, intensitatea jocului cere momente de odihnă pentru handbaliști, dar schimbarea a trei sau chiar patru echipieri deodată ar fi potrivită doar pentru team-urile care au o „linia a doua” de același nivel cu prima. Astfel, decizia lui Xavier Pascual ar fi fost validată. Din acest minut, în ciuda tuturor schimbărilor efectuate în echipa noastră, totul a luat-o la vale, Austria recuperând handicapul și întrecându-ne pas cu pas. Noi am marcat mai puțin și pentru că portarul Eichberger a apărat câteva aruncări, „ajutat” și de băieții noștri care i-au cam tras în dreptul mâinii sau jos la colț, prilej pentru austriac să ne arate că știe să apere făcând șpagatul. El a înregistrat 14 parade (33%) jucând tot meciul. Al doilea portar, Kaiper, s-a accidentat serios la singura fază la care a participat.
În partea a doua s-a putut confirma o altă „lege” emisă de eminentul inginer englez, aceea care spune că „lucrurile încep să meargă prost toate deodată”. Pentru noi, nu a mai mers nici atacul, care a ratat mult, inclusiv alte două aruncări de la 7 metri (trei în total), nu a mai mers nici apărarea, care a lăsat multe spații, în special pe centru. Întrebarea este cum am fi acoperit noi tot semicercul dacă austriecii ar fi beneficiat și de o extremă stânga de valoare mai ridicată…
Într-o discuție purtată în exclusivitate pentru ziarul „Prahova”, chestionat asupra posibilității de contracarare a unei repetate acțiuni de atac a oaspeților, acțiune care le-a adus câteva goluri, Xavier Pascual, despre care nu știm ce alifie îi mai lipsește de pe piele, a trecut la contraatac, întorcând-o cumva „ca la Ploiești”: „Nu am avut problemă în apărare, am avut problemă în atac!” Or fi puține 30 de goluri marcate? Este, totuși, o cifră bună. Dar ce te faci cu cele 35 primite? Pornind de la prestația modestă a portarilor noștri, cu scuza că de multe ori ei s-au trezit cu austriecii solo la semicercul mic, s-a născut o altă întrebare adresată tehnicianului spaniol înregistrat ca oficial „B” în foaia meciului deși el este șeful suprem la echipa noastră națională: „Nu regretați că nu ați avut al treilea portar pe foaie?” Răspunsul a venit prompt: „Am schimbat portarii!”. Totuși, Iancu a reușit doar 4 parade, câte două în fiecare debut de repriză, în timp ce Vasile a salvat doar două aruncări.
La interviul pentru posturile de televiziune, Pascual s-a plâns că jucătorilor le lipsesc meciurile tari și că mentalitatea nu se poate schimba de pe o zi pe alta. Toată lumea este de acord cu această afirmație. „Când suntem la trei, patru goluri în spate ne gândim la ce va zice toată lumea, ne gândim că vom pierde, vom pierde!” – a mai spus Pascual într-o bună limbă română. Citind printre rânduri, reputatul tehnician spaniol incriminează lipsa spiritului de luptă a echipierilor naționalei. Firește că vom urmări cu atenție spiritul de luptă pe care echipa noastră îl va etala în ultimul meci din această grupă de calificare, un meci „care pe care” împotriva Ucrainei, meci care se va disputa duminică, în Germania, la Gummersbach. Spiritul lui Murphy ar face bine ca duminică să își ia o zi liberă!
România: Iancu (4 parade, 16%), D. Vasile (2, 17%, 1 gol marcat) – Nistor (7 goluri, 2 din „7 metri”), Humet Gaminde 5, Kuduz (4), Tărâță (2),Negru (2), Dedu (2), Stanciuc (2), Militaru (1), Nagy (1), Ghiță (1), Racoțea (1), Drăgan(1), Botea, Căbuț. Antrenori: Xavier Pascual Fuentes, Roger Font Ribas.
