Sfântul Cuvios Ioan a fost monah în Lavra Veche a lui Hariton cel Mare din Palestina, numită şi Peşterile cele Vechi. În acest loc s-a dăruit deplin tuturor nevoinţelor, petrecând în rugăciune şi priveghere şi cugetând pururea la ceasul morţii. În acest locaş monahal el s-a învrednicit de harul preoţiei. Cuviosul Ioan a trecut la cele veşnice în secolul al 8-lea. Deoarece Cuviosul Ioan s-a nevoit cea mai mare parte a vieţii sale în acea peşteră veche, slujind în biserică, a fost numit şi Paleolavritul sau „al peşterii celei vechi”.
