Soluţionarea posibilităţii sărbătoririi Paştelui la aceeaşi dată în toată lumea creştină rămâne una de unitate inter-bisericească, afirmă purtătorul de cuvânt al Patriarhiei Române, Vasile Bănescu, citat de Agerpres.
Reacţia oficialului BOR survine exprimării în spaţiul public de către „mai mulţi intelectuali creştini, real şi onest implicaţi în viaţa Bisericii”, a unei propuneri legată de discutarea la nivel sinodal „pe marginea problemei sărbătoririi Paştelui la o dată comună în toată lumea creştină”.
„Posibilitatea şi dorinţa sărbătoririi Paştelui la aceeaşi dată în toată lumea creştină au raţiuni şi justificări depline, rămânând un ideal absolut dezirabil, aşa cum este şi firesc, aşa cum a fost şi dorinţa constantă a Sfinţilor Părinţi ai Bisericii creştine primare. Soluţionarea acestei probleme, care NU este una de natură dogmatică, ci una de unitate inter-bisericească, presupune reînceperea unor consultări între Bisericile Ortodoxe şi decizia unui viitor şi necesar Sinod pan-ortodox”, precizează Vasile Bănescu (foto). El menţionează că aceste discuţii s-au purtat „frecvent şi intens” de-a lungul timpului, inclusiv de-a lungul secolului trecut.
„Aşa cum se ştie, BOR a adoptat calendarul îndreptat (corectat) de la data de 1 octombrie 1924. Nu toate Bisericile Ortodoxe au făcut-o însă (Patriarhia Ierusalimului, Biserica Ortodoxă Rusă, Biserica Ortodoxă Sârbă, Biserica Ortodoxă a Georgiei şi Biserica Ortodoxă din Macedonia). Ceea ce ridică, desigur, o întrebare: în ce constă concret valoarea fidelităţii faţă de un calendar dovedit ştiinţific ca (actualmente) eronat (rămas în urmă cu 13 zile)? Ceea ce constituie şi cauza majoră a problemei sărbătoririi Paştelui la o dată diferită în lumea creştină apuseană şi răsăriteană”, arată Bănescu.
Purtătorul de cuvânt al Patriarhiei afirmă că „raţiunea pentru care Bisericile Ortodoxe care au adoptat în mod firesc calendarul corectat au decis totuşi (în 1927) să sărbătorească în continuare (doar) Paştele împreună cu celelalte Biserici refractare la această îndreptare calendaristică a fost şi este încă păstrarea unităţii ortodoxe în jurul celei mai importante sărbători creştine: Învierea Domnului”.
„Este vorba despre o foarte veche discuţie, ale cărei rădăcini coboară chiar înainte de secolul IV, când a avut loc primul Sinod Ecumenic (Niceea, 325) şi care implică în mod normal un acord general. Criteriile fixate la Sinodul de la Niceea din anul 325 pentru calcularea datei Paştilor sunt următoarele: 1. Paştele se va serba întotdeauna duminica (ziua Învierii Domnului); 2. Această duminică va fi cea imediat următoare lunii pline de după echinocţiul de primăvară (20 martie); 3. Când 14 Nisan (din calendarul iudaic) sau prima lună plină de după echinocţiul de primăvară cade duminica, Paştele creştin va fi serbat în duminica următoare, pentru a nu se serba odată cu Paştele iudaic, dar nici înaintea acestuia”, mai precizează Vasile Bănescu.
