Sfântul cuvios Iosif s-a născut în Sieilia, din părinţi evlavioşi şi plini de toată virtutea. După moartea lor, losif s-a strămutat în Tesalonic, unde a primit şi tunderea în cinul monahal. Ca monah, el s-a făcut pildă tuturor prin postiri, înfrânări mari, rugăciunea neîncetată, cântaări de psalmi, privegheri şi multe feluri de nevoinţe. Episcopul Tesalonicului l-a hirotonit preot. Când a venit la Tesalonic, marele Grigorie Decapolitul a fost atât de impresionat de Iosif încât l-a invitat să vină la mănăstirea lui din Constantinopol. Când a început iar lupta împotriva sfintelor icoane, pe vremea lui Leon Armeanul, Iosif a fost trimis la Roma ca să ceară Papei şi Bisericii din Roma să lupte pentru Sfânta Ortodoxie. Aflându-se în aceasta călătorie, el a fost răpit şi dus în insula Creta, unde ereticii l-au ţinut în inchisoare timp de şase ani. losif s-a bucurat pentru chinurile suferite pentru Hristos şi de aceea aducea neîncetată laudă lui Dumnezeu, socotindu-şi cătuşele drept nişte podoabe de aur. Dis de dimineaţă, în ziua slăvitei prăznuiri a Naşterii Domnului, întru al şaselea an al întemniţării lui losif, răul împărat Leon Armeanul a fost asasinat în biserică în timp ce asculta Utrenia. În acelaşi moment, Sfântul Nicolae s-a înfăţişat înaintea lui losif în închisoarea din Creta şi i-a zis: «Ridică-te şi urmează-mi!» .Iosif s-a simţit ridicat în văzduh şi s-a aflat deodată înaintea porţilor cetăţii Constantinopol. Toţi dreptmăritorii creştini s-au bucurat cu bucurie mare la vederea lui. El a alcătuit canoane şi imne pentru slujbele multor sfinţi. El avea darul înaintevederii, drept pentru care Patriarhul Fotie l-a rânduit duhovnic cinului preoţesc, arătându-l lor ca pe un «om al lui Dumnezeu, un înger în trup şi un părinte al părinţilor». La adâncile sale bătraneţi s-a mutat la Domnul Cel Căruia I-a slujit cu credinţă, cu lucrul şi cu minunatele cântări de el scrise. A adormit cu pace În ajunul Sfintei şi Marii Zi de Joi, din anul 883 după Hristos.
