Pandemia de COVID-19 a avut efecte dramatice pentru sănătatea noastră emoțională, dar, dincolo de lucrurile pe care le-am pierdut, am și câștigat unele noi. În plan psihologic, cel mai important câștig de pe urma acestei perioade a fost încrederea pe care am căpătat-o în noi înșine, spun Daniela și Răzvan Peristeri, psihoterapeuți în cadrul Rețelei Private de Sănătate REGINA MARIA, citaţi de Hotnews.ro. De la relația cu munca, obiceiurile de consum și până la interacțiunile sociale, criza sanitară a adus schimbări majore în viața cotidiană. Multe dintre ele se vor resimți ani buni de acum încolo, dacă nu pentru totdeauna. „Noua normalitate” creată de pandemie a venit cu o reinterpretare a vieții sociale, a muncii și, cel mai important, a relației cu noi înșine. În psihoterapie, orice criză este privită ca o oportunitate de creștere.
La finalul ei, vei fi întotdeauna diferit, spune psihoterapeutul Răzvan Peristeri. În situații de criză, oamenii dezvoltă comportamente adaptative pentru a reuși să gestioneze incertitudinea, anxietatea și stresul pe care le generează. „Dacă privim istoria, crizele de orice fel au dus către o adaptare și orice adaptare a însemnat, de fapt, o evoluție. Deși am fost speriați, deși ne-am simțit neputincioși și părea că nu avem resursele necesare pentru a evolua, nu am devenit rezilienți. Prin definiție, reziliența presupune ca, după un șoc, să rămânem neschimbați. Or, în urma pandemiei, nu mai suntem la fel și nu ne-am schimbat neapărat în rău”, detaliază Daniela Peristeri.
1. Pandemia ne-a crescut încrederea în sine. Experiența ultimilor ani ne-a adus anxietate, depresie, insomnii, dar a fost și o perioadă de creștere pentru umanitate din perspectivă psihologică. Singurătatea forțată, iminența unui pericol nevăzut și lipsa de control asupra propriei vieți ne-au împins către introspecție. Un lucru bun pe care l-am câștigat în urma pandemiei a fost acela că am învățat să fim singuri și să ne simțim bine cu noi înșine. „Oamenii s-au conectat cu sine, au început să se valorizeze, au devenit mai încrezători în forțele proprii și au preluat controlul asupra propriilor vieți. Este un concept definit printr-un singur cuvânt în limba engleză, care condensează o serie de procese importante pentru dezvoltarea personală: empowerment”, detaliază psihoterapeutul Daniela Peristeri. Experiența pandemiei ne-a determinat să ne întrebăm introspectiv cât de mulțumiți suntem de propria viață, ce ne dorim cu adevărat să facem și ce putem schimba pentru a ne simți mai bine. „Vorbesc foarte des acum, în cabinet, cu clienții mei despre sensul și scopul vieții. Mulți dintre ei, mai mulți decât înainte de pandemie, reflectează asupra propriei existențe în căutarea fericirii și satisfacției în viață. Este foarte important să ne stabilim un scop al vieții. Oamenii se străduiesc acum să găsească mai mult sens în viața lor”, detaliază psihoterapeutul.
2. Pandemia ne-a învățat să trăim autentic. Criza sanitară generată de COVID-19 ne-a învățat că lucrurile care par o certitudine acum se pot schimba radical peste noapte. O situație care nu poate părea decât o sursă de anxietate a venit și cu un beneficiu: oamenii au învățat să trăiască acum și aici, spune Răzvan Peristeri. „A fi ancorat în prezent este un lucru pe care noi îl promovăm dintotdeauna. A trăi autentic înseamnă a trăi acum și aici. Dacă trăim mereu cu gândul la viitor, riscăm să ne confruntăm cu anxietate, frici, îngrijorare și nesiguranță. Rememorarea constantă a trecutului generează regrete sau vinovății, fiind și el o sursă de anxietate”, detaliază specialistul.
În „noua normalitate” adusă de pandemie, oamenii au căutat momente de reconectare cu ei înșiși. Unii au arătat o preocupare mai mare pentru dezvoltarea personală, fie că au urmat cursuri de perfecționare ori au revenit la pasiuni la care au renunțat în trecut. Alții au căutat soluții de a se deconecta de la probleme prin practicarea unor hobby-uri sau activități noi. „Am început să ținem cont de cine suntem și ce ne dorim cu adevărat”, spune Daniela Peristeri.
3. Pandemia ne-a schimbat relația cu munca. În timpul pandemiei, mulți dintre cei care au încercat noul model de muncă remote au descoperit că funcționează mai bine în cazul lor decât varianta tradițională, cu program la birou de la 09.00 la 17.00.Flexibilitatea a devenit mai importantă în noua realitate, iar piața muncii s-a adaptat, cel puțin parțial, la acest model de lucru. „Ne-am întrebat ce ne dorim cu adevărat, am început să ne înțelegem nevoile mai bine și să cerem ceea ce ne dorim. Oamenii își doresc acum să-și gestioneze mai eficient timpul, fiindcă au conștientizat nevoia de conexiune cu partenerul, copilul, părinții. În trecut, erau mereu pe fugă, centrați pe carieră și în goană după câștiguri. Acum, lucrul acesta nu se mai întâmplă la fel de des. Foarte mulți oameni caută joburi noi cu condiția să poată lucra remote, pentru că au învățat să valorizeze timpul pierdut în trafic sau cu taskuri inutile”, mai spune psihoterapeutul.
4. Pandemia ne-a ajutat să apreciem interacțiunile umane. Izolarea și regulile de distanțare au dus la pierderea contactelor umane, însă, paradoxal, pandemia ne-am apropiat de oameni. Tocmai datorită măsurilor de distanțare, am conștientizat nevoia de grup social și am valorizat interacțiunile sociale. Am învățat să ne apreciem mai bine prietenii și relațiile sociale de orice fel. „Oamenii abia așteptau să se întâlnească și să se strângă în brațe. Au simțit nevoia de reconectare cu ceilalți, iar odată cu eliminarea restricțiilor, au reluat foarte rapid legăturile apropiate. Mai cred că și cei care păreau că nu au nevoie de oameni își caută oameni. A fi singur într-o nenorocire precum pandemia a fost cumplit. Sentimentul de singurătate cred că a fost cel mai greu în toată această situație”, apreciază psihoterapeutul Răzvan Peristeri.
5. Pandemia a crescut grija pentru sănătate. Numărul persoanelor anxioase în ceea ce privește sănătatea a crescut în pandemie, dar acest fenomen a avut și un efect pozitiv: oamenii sunt mult mai preocupați acum de sănătate.Mulți dintre ei au deprins reguli de educație sanitară: spălatul mai des pe mâini, purtarea măștii în contextul altor boli contagioase și efectuarea de controale periodice preventive. „În timpul pandemiei, a apărut o conștientizare a vulnerabilității noastre în fața bolii. Înainte, majoritatea oamenilor mergeau la medic doar când aveau deja o suferință. Astăzi, tot mai mulți pun accent pe medicina preventivă. A apărut și acel respect de a nu îmbolnăvi oamenii din jur. Sigur că nu toți, dar mai mulți decât înainte de pandemie purtăm mască de protecție dacă suntem răciți, pentru a-i proteja pe cei de lângă noi. Sper ca această grijă pentru sănătate să se mențină și în anii care vor urma”, spune Daniela Peristeri.
6. Pandemia ne-a făcut mai amabili și mai binevoitori. Lipsa contactelor sociale din timpul pandemiei nu ne-a însingurat, ba din contră, ne-a apropiat. Am învățat să fin mai empatici, mai înțelegători și mai binevoitori față de oamenii din jur, inclusiv cu străinii. Ediția din 2023 al Raportului Mondial al Fericirii publicată recent arată că intervalul gradul de bunăvoință a crescut cu aproximativ 25% în cei trei ani analizați (2020-2022), care au cuprins atât efectele pandemiei, cât și pe cele ale războiului din Ucraina. „Bunăvoința față de ceilalți, în special întrajutorarea străinilor, a crescut semnificativ în 2021 și a rămas la un nivel crescut în 2022”, a declarat într-un interviu pentru CNN John Helliwell, unul dintre autorii raportului susținut de Organizaţia Naţiunilor Unite. O altă observație interesantă din acest raport este că pandemia de coronavirus nu a afectat fericirea globală. În ansamblu, ea s-a menținut la același nivel ca în perioadele analizate anterior. „Chiar și în acești ani dificili, emoțiile pozitive au rămas de două ori mai prevalente decât cele negative”, mai spune Helliwell.
7. „O criză poate duce la ceva bun, în final”. Experiența pandemiei ne-a schimbat, dar nu neapărat în rău. Suntem mai vulnerabili la stres și anxietate, dar anxietatea ne ajută să ne conectăm cu noi înșine și să acordăm mai multă atenție nevoilor noastre emoționale. „Normalitatea de dinainte de pandemie nu mai există, dar nici nu cred că ne-o dorim, pentru că, acum, vrem altceva decât am avut. Am învățat foarte multe lucruri noi în detrimentul altora pe care le-am pierdut, însă cel mai grozav este că oamenii au început să înțeleagă ce stă în puterea lor și să facă diferența dintre un «Nu pot» real și unul imaginar – de la «Nu pot să renunț la acest job» și până la «Plec dacă nu mi-e bine». Aceasta înseamnă empowerment”, conchide psihoterapeutul Daniela Peristeri.
„Pandemia a fost dureroasă pentru cei care au pierdut oameni dragi, dar, privind în ansamblu, au existat și aspecte pozitive. Oamenii s-au conectat cu sine, a existat mai multă introspecție, au început să se valorizeze, dar și să-i valorizeze mai mult pe alții. O criză poate duce la ceva bun, în final”, conchide Răzvan Peristeri.
