Este o revoluţie genetică care datează din Epoca Bronzului în Europa: acum 4.500 de ani sistemul nostru imunitar a început să sufere mutaţii pentru a rezista mai bine la răspândirea bolilor infecţioase, în detrimentul protecţiei noastre împotriva altor tipuri de boli, potrivit unui studiu publicat în revista Cells Genomics, a relatat AFP, preluată de Agerpres.
Studiul urmăreşte evoluţia mutaţiilor genetice în ultimii 10.000 de ani şi anume din perioada Neoliticului, când vânătorii-culegători şi-au abandonat modul lor de viaţă nomad pentru a dezvolta agricultura şi creşterea animalelor.
Oamenii de ştiinţă au analizat ADN-ul antic de la 2.300 de indivizi europeni, găsit în timpul diferitelor săpături arheologice şi stocat deja într-o bază de date. Ei au combinat aceste mostre cu 500 de genomuri moderne şi au dezvoltat o metodă de detectare şi datare a variaţiilor genetice care au apărut de-a lungul timpului – o abordare bazată pe paleogenetică, o disciplină care a câştigat Premiul Nobel pentru Medicină în 2022, obţinut de un biolog suedez.
Dintre sutele de mii de mutaţii extrase cercetătorii au descoperit unele care sunt „benefice pentru combaterea infecţiilor”. Aceste mutaţii sunt localizate în 89 de gene, a explicat Lluis Quintana-Murci, conducătorul studiului.
Spre „marea lor surpriză”, oamenii de ştiinţă au descoperit o frecvenţă crescută a acestor 89 de gene, implicate în răspunsul nostru imunitar împotriva agenţilor patogeni, a adăugat Lluis Quintana-Murci, profesor la Institutul Pasteur şi la Colegiul din Franţa.
La fel ca genele OAS, care acţionează asupra funcţiilor antivirale, sau gena responsabilă pentru grupele sanguine AB0, precizează Institutul Pasteur într-un comunicat.
Aceste mutaţii avantajoase pentru supravieţuirea noastră s-au accentuat de-a lungul timpului datorită unei selecţii „pozitive” a adaptării omului la mediu.
