Rodica Paraschiv
Deputat PSD Prahova
Suntem în cel de-al 33-lea an de LIBERTATE.
În decembrie 1989, românii își cereau, cu sacrificii imense, porția de libertate, de respectare a drepturilor cetățenilor, de liberă circulație în afara țării. În zilele de final al anului 1989, românii sperau ca viața lor să se schimbe radical, într-un timp cât mai scurt. În Decembrie 1989, am fost uniți și ne doream schimbare pentru viitorul nostru, al copiilor și al nepoților noștri.
Toți cei care am trăit, adulți fiind, zilele acelui Decembrie – când unele voci au spus că vor trece 20 de ani până când românii vor înțelege pe deplin democrația – am sperat într-o schimbare rapidă. Am înțeles sau nu democrația, în acești 33 de ani care au trecut de la Revoluție? Ori suntem într-o perpetuă tranziție spre o democrație normală?
Constituția din 1991, ulterior revizuită, a fost punctul de plecare spre o societate democratică, iar drepturile stabilite prin Legea fundamentală au stat la baza tuturor legilor adoptate ulterior în Parlamentul României.
În 2004, România era admisă în NATO. Un pas important, realizat în guvernarea Năstase, care a fost prima schimbare importantă în politica externă a statului nostru. Un pas uriaș care ne-a asigurat liniștea în zonă, un adevărat scut în fața unor eventuale probleme generate de modificările geostrategice intervenite în cele aproape două decenii care au trecut de la aderarea la Organizația Nord-Atlantică.
La trei ani după aderarea la NATO, România a mai făcut un pas important: a intrat în Uniunea Europeană, un alt punct de cotitură, de această dată pe zona investițiilor, a creșterii responsabilității autorităților naționale și locale pentru dezvoltarea comunităților.
Acum, libertatea de circulație pe care și-au dorit-o românii în Decembrie 1989 mai are un alt pas, mult-așteptat: aderarea la spațiul Schengen, la zona de liberă circulație a persoanelor și a mărfurilor. La peste trei decenii de la revoluție, România încă se află – din motive care nu mai țin de politicile interne, ci de deciziile altor state – în afara acestui spațiu sigur, de liberă trecere.
33 de ani din Decembrie 1989. Suntem cu gândul la vuietul acelor zile în care oameni care își cereau drepturile în stradă au murit nevinovați, la moartea soldaților intrați într-un ”teatru de operațiuni” de neînțeles la vremea respectivă, la zilele în care Televiziunea Română a avut un impact deosebit pentru tot ceea ce s-a întâmplat la final de 89.
În fiecare decembrie, ne întrebăm cu toții dacă am făcut tot ceea ce se putea face pentru a le respecta dorințele și aspirațiile celor ce s-au stins pe străzile din Timișoara, din București, din Sibiu, din Brașov și din alte orașe ale țării. Dacă puteam face mai mult, doar istoria o va spune.
Cu siguranță, însă, le suntem datori celor căzuți în Decembrie 1989 să redevenim uniți, pentru liniștea și bunăstarea noastră și a generațiilor ce vor veni!
