Sfântul Bonifatie a trăit pe vremea împăratului Diocleţian. A fost robul unei femei bogate, Aglaia, fiica proconsulului Romei. Din Sinaxar aflăm că vieţuia în păcate trupeşti cu stăpâna sa şi era beţiv. Nu spre defăimare se spune aceasta, ci pentru a ne descoperi cum păcătosul devine mucenic al lui Hristos. Într-una dintre zile, Aglaia i-a zis lui Bonifatie: „Mergi în Răsărit, unde mărturisesc Sfinţii, ca să-mi aduci moaşte de Mucenici, pentru a le avea ajutor şi de sufletească mântuire.” Ajuns în faţa dregătorului, Bonifatie a mărturisit că este creştin. Pentru această mărturisire, a fost spânzurat cu capul în jos, împuns cu trestii ascuţite pe sub unghii, i s-a dat plumb topit pe gură, a fost băgat cu capul în jos într-o căldare plină de smoală ce fierbea, dar din toate a ieşit nevătămat. Atunci, dregătorul a poruncit să i se taie capul. Iar Sfântul, după ce s-a rugat, şi-a plecat capul şi a fost tăiat. Trupul său a fost răscumpărat cu mulţi bani de Aglaia şi a fost înmormântat în apropiere de Roma. Mai târziu, Aglaia va zidi o biserică mare în numele lui Bonifatie, chiar în mijlocul Romei, în care a mutat moaştele acestuia.
